Regrete

Am citit recent blogul lui Conea despre regret, fiind o cititoare fidela, si m-am gandit ca as putea scrie si eu cate ceva despre acest subiect.
Regretele pot fi oarecum imperios necesare in viata omului. In functie de cum isi privesc propriile regrete oamenii se impart in doua categorii. Majoritatea oamenilor vad regretele ca si lucruri pe care nu le-au facut sau le-au facut prost, alegeri care i-au adus unde sunt acum, intr-o situatie nu prea placuta, care au provocat neasteptate schimbari in viata lor, dar mai mult, ei vad regretele ca un permanent motiv de a se plange si de a-si regreta soarta. Ce-i drept e ca ne complacem in ele, ne aduc un fel de alinare, incercam sa ne scuzam pe noi insine si sa-i invinovatim cat mai mult cu putinta pe ceilalti. Mai sunt acei oameni, care privesc altfel regretele, le cad ca pe acele greseli din care poti sa inveti ceva, le vad ca o sursa permanenta de motivare, care stiu ca daca vrei sa faci ceva chiar poti, ca daca ai facut o greseala si ai ajuns intr-o situatie mai putin placuta, sau daca viata ta nu e tocmai asa cum vrei sa fie, poti sa schimbi ceva, oameni care refuza sa se complaca in situatii care nu-i caractezireaza, care au taria de caracter de a trece peste greseli si de a-si trai viata asa cum vor sa o traiasca.
Eu fac parte din cea de-a doua categorie. Am destule regrete: regret ca nu sunt destul de curajoasa si spontana uneori, regret ca ma stretesez pt lucrui mai putin importante, regret ca nu am citit si nu citesc tot ce am vrut si as vrea sa citesc, regret ca inca nu am simtit ce inseamna cu adevarat iubirea....cu toate acestea incerc sa imi depasec limitele cat de mult pot, sa ies din zona de confort si sa ma las din cand in cand purtata de val, incerc sa nu tin seama de toate detaliile lipsite de importanta, citesc cat de des pot si caut in continuare iubirea adevarata. Tu in care categorie te incadrezi? Gandeste-te la lucrurile pe care le regreti si incearca sa iti repari geselile din trecut.



">

Prima Sedinta...:)

Am un sentiment diferit azi, e o alta stare, e ceva la care nu ma asteptam…e ciudat si totusi placut in acelas timp…si desi am asteptat de multa vreme momentul acesta a fost total diferit de cum mi l-am imaginat...Azi am avut prima sedinta a departamentului de Finante pe care-l coordonez in cadrul ASPR…ma bucur nespus ca am ajuns aici, ca am in departamentul meu oameni asa faini (numai fete si dragute toate :P). Astept cu nerabdare sa le cunosc mai bine si sa facem treaba buna impreuna, sa lucram ca o echipa si sa invatam multe lucruri unele de la altele. Sunt entuziastmata:D

This being said, here`s my new obsession, a new song for the night...

Duminica-n familiei:)

Azi am o aut o zi plina. Dimineata ne-a gasit la Janis la Stuf la un pahar de vin fiert cu portocala, la rasete, dans pe muzica buna si socializare intensa, mi-a trezit multe amintiri de cand...Pofta de ras ni s-a mutat in camera lui Deea de camin, dar nu s-au oprit la atentionarile portarului ci datorita nevoii de somn. Dimineata m-am trezit cu telefonul sunand, am fugit repede in camera mea, am facut dush si apoi am mers la minunatul meeting unde m-am pierdut printr-o mare de oameni, nu pt a sustine un viitor presedinte sau pt a asculta un concert de muzica populara organizat de oameni din politica, ci pt a vedea, chiar si pentru putin timp, oameni dragi mie. Ziua a continuat cu interviurile individuale din sediul ASPR, cu oameni faini si povesti interesante, cu zambete si sperante pt ceea ce va urma. Mai avem si luni interviuri, si apoi gata...vin noii recrutii, noii membrii care sa ne motive, sa ne inspire, pe care sa ii ajutam, sustinem, integram, invatam si motivam la randul nostru. Seara a continuat cu o cina in stil ASPR...ciorba de perisoare, peste si cartofi prajiti in oficiul etajului 1. Multumim Anca:* Totul aducea a sentimentului unei duminici petrecute in mujlocul familiei...voie buna, glume si ras, poze, muzica in surdina...:)

Any day now...

So here we go again…still in the same mood, still with the same hopes and as promise a new song for the day/ night. Any day now…
Enjoy!

Da, vreau...

Nu stiu cum sa imi exprim toate sentimentele care ma cutremura acum, toate emotiile care imi stapanesc fiinta...uneori e foarte greu sa gasesti cuvintele potrivite si iti e chiar teama sa faci asta din dorinta de a nu spulbera farmecul momentului in care te-ai simtit asa...si totusi eu vreau sa scriu, sa imi concretizez aceasta stare pentru ca simt in acelasi timp o nevoie acuta de a o resimti si in viitor si sper sa pot face asta citind aceste randuri. Simt ca sunt pe drumul cel bun. Simt ca desi sunt mereu in criza de timp reusesc sa fac lucrurile pe care mi le propun si multe altele, simt ca am o viata activa si ca fac ceva ce conteaza. Stiu ca parerea mea e importanta si pot sa mi-o spun fara teama si stiu ca daca fac asta voi primi un raspuns, fie el pozitiv sau negativ, voi auzi si alte pareri care ma pot ajuta. Simt ca am de la cine sa cer ajutor atunci cand am nevoie si vreau sa fie mereu asa. Stiu acum mai mult ca niciodata ca nu sunt doar un student obisnuit. Simt ca persoanele importante din viata mea inteleg stadiul in care ma aflu si faptul ca imi ramene foarte putin timp pentru altceva. Stiu ca familia mea ma va intelege si ma va sprijini mereu, si chiar si atunci cand voi gresi ma voi putea intoarce la ei. Vreau sa ma indragostesc...Da,vreau...chiar vreau...nu stiu doar de ce e asa greu...poate daca ar mai fi si asta ar fi totul multe prea perfect incat ar parea ireal, dar macar pentru o perioada mi-as dori enorm sa fie asa...

Song of the day/night (get used to this :P)

ASPR

ASPR...nu imi gasesc cuvinte sa exprim ce inseamna ASPR pt mine. Nici nu am nevoie de cuvinte. Voluntariatul inseamna mai mult decat cateva chestii in plus trecute in CV. Inseamna legare de prietenii, dezvoltare persoanla in multe domenii, experiente unice, oameni faini, munca in echipa, o imbratisare exact atunci cand ai nevoie, un zambet si o vorba buna, o sarcina dusa la sfarsit, satisfactia unui obiectiv atins, un eveniment care merge mai bine decat a fost planuit, o incurajare atunci cand te astepti mai putin...ar mai fi multe de zis. Ma limitez la atat azi si la prezentarea filmuletului de prezentare ASPR. PS: Cei care nu o cunosc pe prietena mea Diana, pot sa o vada acum, e tipa draguta careia ii sta bine parul :P


">

Stiu.

Stiu ca nu am scris de ceva vreme. Stiu ca as putea scrie mai des. Stiu ca as avea despre ce sa scriu. Stiu ca probabil nimanui nu ii pasa de bogul asta. Stiu insa ca pt mine e important si ca imi ofera un sentiment de implinire personala. Dar mai stiu si ca nu imi merge netul pe laptopul meu si ca acum profit de lipsa Dianei si scriu de pe laptopul ei. Stiu ca am multe cursuri, multe sedinte, multe drumuri de facut, multi oameni cu care as vrea si nu am timp sa ma intalnesc, multe planuri pe care as vrea sa le vad desfasurandu-se, multe lucruri noi pe care mi-ar placea sa le incerc, multi oamenii pe care as vrea sa ii cunosc si prea putin timp ca sa fac toate astea. Stiu ca neglizez oamenii importanti din viata mea si regret asta si nu as vrea sa o mai fac. Stiu ca poate ma implic prea mult in unele lucruri si ca uit sau nu am resursele necesare sa fac altele poate la fel de importante. Stiu ca ma stresez prea mult pt lucruri prea putin importante. Stiu ca trebuie sa imi gestionez timpul mai bine. Stiu ca am luat unele decizi pentru care acum trebuie sa imi asum responsabilitate, dar nu le regret. Stiu ca nu ranesc intentionat. Stiu ca de la inceputul lui septembrie am facut atat de multe lucruri incat nu as sti de unde sa incep daca as vrea sa le scriu. Stiu ca invat ceva din fiecare experienta noua. Stiu ca lucrurile o sa se linisteasca in curand. Stiu ca imi place faptul ca am o viata activa, dar mai stiu ca am nevoie si de cate o pauza in care sa ma odihnesc si ca nu fac chiar nimic. Stiu ca in weekend plec la Timisoara si ca ard de curiozitate. Stiu ca as vrea sa fac mult mai multe lucruri, sa trec prin multe alte experiente, sa incerc lucruri noi, sa cunosc oameni interesanti, sa imi inving temerile, sa ma indragostesc. Probabil ar trebui sa stiu ca nu le pot avea pe toate. Dar stiu ca pot sa sper.