My Own Revolution

Trusting People...

2012-01-12T13:57:00.000-08:00

I think, one of my biggest flaws (if you wanna call it like that, you most certainly can), is trusting and getting attached to people too easily. I believe in honest friendships and true love. And sure, it must seem ironic giving the fact that I study what I study, but…hey, i`m only human, I do what I can, so judge me as much as u please. I think all relationships should work in such way that would make both parties peaceful, joyful and happy. And it`s damn hard to find people to make you feel that way. And I am immensely grateful for the ones I found so far and who still stick around.

Some people like to play games in order to make their lives more interesting and entertaining. And that`s fine, to a certain point where nobody gets hurt. But the lines are so thick and so easy to cross like you wouldn`t believe. To those people, and trust me, i`ve met a few, or else I wouldn`t be writing about this, I have only one question to ask: “how long do you think this is going to last?” Sure, people trust, accept and forgive for a while, but enough is enough…

I thought long and hard about changing this in my personality and as I stand before you today, I can honestly say, I do not want to. Of course, I put myself out there, I try to make things work and inevitably i`m gonna get hurt a lot, but that`s also part of life and I can live with it. In friendship and love, as in all my relationships, I don`t wanna be careful, to always count my steps and words, to always think ahead and be cautious…it`s just not worth it. I am like that in so many other areas of my life to know how to make the difference. I need people that will understand me, accept and love me as I am, with all my qualities and flaws, who would make me laugh, be near me when i`m sad or stressed, and if you are not one of them, so be it. So it`s your choose, pick wisely. You only get to live this life once, love madly and passionately and surround yourself with people you like and appreciate, and with who you can make memories you will wanna remember when you are old and senile.
This is for them, for the great people in my life :)

Relationships.

2011-11-26T13:54:00.000-08:00

Relationships are hard. They take work. All relationships. But even more so the ones that involve a man, a woman and more than friendship. When a relationship that was important to you is about to come to an end, you can feel it. No matter how many signs you chose to ignore down the road, that moment of pure sadness can almost always be predicted. I believe one of the worst feelings in the world is when you realize someone just shouldn`t be in your life. And that`s not something everyone can cope with. But I think it`s better to be single than to be in an unhappy relationship in which you are the only one that makes compromises, the one that always tries to make things work and the one that always gets hurt. If you come to think of it, how much time and energy should you invest in a thing that now makes you so unhappy? Life`s too short to be anything but happy. Some people think that when a relationship ends, both partners take a part of the blame. I don`t.

I don`t mind being alone, conversation`s better.

Last Night and Today...

2011-10-26T14:54:00.000-07:00

I had the strangest feeling last night when I came home. Now, I admit, I might have been the warm wine but I honestly doubt it cause I only had a glass. When I usually walk the stares to my dorm I always look at the number of the building to make sure I don`t go into the wrong one cause i`ve lived in a few. I also did that last night and I made sure I was in the right place, but as I opened the door, I had the weird feeling that I didn`t belong here, that this is not the place that I come to every night and that I couldn`t recognize the furniture in the lobby or the doorman or the people on the hole…I just froze for a moment while everyone was looking strangely at me.

After getting into my room and sitting down on my bed I realized I had no idea how time had passed and how I got there. I felt tired, confused and unhappy as I did for the past few weeks…I know that there might be some things that i am never gonna be able to learn and some that will take me so much to master and a lot of time and effort has to be put into what I want for my future and I feel this constant pressure... I guess what I am trying to say is that I just miss my old self, the one that use to have so much fun and got to be responsible but had time for parties and friends, movies, music and sleep too…Now it seems like it`s all work and no fun. And I guess I have to make peace with that and try to manage my time as well as I can to make more room for the stuff that I used to and still like. So, on that note, today I made a plan to stay in bed and watch movies (there were some other interesting fun things in that plan, but I stuck to this one).

Fair Warning...

2011-10-09T15:52:00.001-07:00

You once asked me if I had any regrets and I sincerely said “No”. Now, my answer is “Yes”. In the light of what could have been…

Tonight...

2011-10-05T13:20:00.000-07:00

I thought about what my next logical step in my writing here is and I`ve decided that I`m not gonna go with logic this time. It would be easier to just write about the events that happened in my life, and there were a few important ones, or about any other idea that I could think of, but tonight none of those matter. Tonight I just want to leave you with these two things that are up for interpretation.

Amintiri si oameni dragi...

2011-07-18T12:52:00.000-07:00

Azi a fost o zi speciala. Am mers in vizita la bunicii. Cu toata nebunia in care suntem prinsi zilnic, ne amintim foarte rar sa dam ceva inapoi. De fiecare data cand am ocazia, merg sa imi vizitez bunicii. M-au crescut pana la 6 ani si am avut o copilarie frumoasa. Imi amintesc cu drag de acele vremuri. Nu le-am spus niciodata cat de recunoscatoare le sunt dar cred si sper ca o stiu si incerc sa le arat cat mai bine pot. Imi aduc aminte ce bucurie imensa simteam atunci cand stateam la soare in gradina, cand ne dadeam pe leaganul prins de un nuc imens, cand incercam sa ne dresam cainele, cand se adunau toti copiii la mine in curte si pierdeam timpul fara sa fim presati de nimic...ce vremuri, e bine sa fii copil si incerc din cand in cand sa revin la acest stare de bucurie completa.Bunica mea e genul de femeie “dintr-o bucata” si o foarte buna gospodina. Este foarte descurcareata si stie cand si cu cine sa vorbeasca. Mereu ne intreba imediat dupa ce ne ridicam de la masa ce sa ne mai dea si ce sa mai mancam. Atunci cand ne serbam zilele de nastere ne faceam mereu tort din inghetata dintr-o reteta speciala si facea cel mai bun ceai din zahar ars. La fiecare sarbatoare mancam cele mai bune haiose si cel mai bun cremes. Cand am terminat facultatea m-a surprins si a venit la festivitate fara ca nimeni din familia mea sa stie. Bunica era cea care imi pieptana parul dimineata si imi punea un trandafir rosu, insa bunicul era cel care ma aducea de la gradinita si imi ducea ghiozdanul pana acasa. El e mereu o persoana extrem de calma si blanda si ne impartasea foarte multe povesti din tineretile lui. M-a invatat sa joc table si sah si m-a provocat mereu. Imi lua intotdeauna apararea si ma gidila cand vroia sa ma faca sa rad. Imi punea multe porecle pe care le mai foloseste si acum. Tot el imi lua boabele de struguri din vie cand incepeau sa se coaca. Iubeste animalele si poate de aceea pe ultimii 5 cateti pe care i-a avut i-a numit Roi (in amintirea ultimului caine care a stat multi ani cu el si dupa care am plans cand a murit). Amandoi m-au invatat cum sa joc carti si remi si in fiecare duminica ne jucam cate ceva.Mereu mi-au permis sa descopar lumea in felul meu, aveam tot timpul vanatai, fugeam sau cautam mereu ceva si petreceam mult timp cu alti copii. M-au invatat ce inseamna munca cinstita si grea si cum sa apreciezi roadele muncii tale. Am trecut prin tot felul de momente, au fost si perioade mai grele si unele mai triste, dar am multe amintiri dragi pe care vreau sa le pastrez cat mai mult timp.

In the meanwhile...

2011-07-17T11:56:00.000-07:00

I haven`t decided yet if, when and how I am gonna get a tattoo, but in the meanwhile I made a temporary one just because I had the chance and I was curious to see how it would look on my skin and how I would feel about seeing it everyday. I can tell you I have had it for 4 days and I am not bored yet. Still, the color is starting to fade. The tattoo represents the face of a beautiful woman which is surrounded by snakes that create the illusion of the girl`s hair. I believe it can have different interpretations depending on how you want to see it. I chose to put it in such a visible spot on my body because I wanted to see if I would feel comfortable having people and myself be able to see it all the time. It`s kind of an interesting feeling.

Guys I wish I could date…

2011-07-16T09:24:00.000-07:00

I have been away for the last few days, and that is why I didn`t write, I couldn`t follow my initial plan as I wanted to so I am gonna stop the day counting. Still, I am going to try to write everyday. Having some time to surf the internet, I found a couple of interesting blogs and sites and I stumbled upon an idea that seemed very fun to me. As the title says, it`s about the people I wish I could date. The initial post presented famous people that the writer whishes she could meet, I want to go in another direction and talk about utopic perfect guys that I wish I could date :). So, here it goes…

Number 1. The funny crazy spontaneous guy

The name says it all. The kind of guy that is always full of fun ideas and new things to do, that has a little adrenaline running through his veins, and that it is not afraid of taking risks and doesn`t care that much about what people might say or think. The one that always makes you laugh and smile and that has amazing stories to tell from his life experience.

Number 2. The romantic guy

I always had a thing for romantic guys. You know the ones that like taking you to dinners and long walks, that know a lot about good food, great art and fine music, that read poetry and books, and like going to all kind of events that involve culture. This kind of guy would always be very careful with your feeling, very considerate and would always plan amazing breathtaking dates.

Number 3. The smart guy

This guy is the one that reads a lot from a lot of domains, is always accurately informed and has an opinion about every subject. He`s the one with whom you could spend an entire night talking and debating about the same thing, without any of you being right or wrong or getting to a final point in the morning. He`s always the one you admire without him knowing it and you will always want to make him proud of you.

">

Day 6 (Modern Creativity).

2011-07-06T11:31:00.002-07:00

Hai sa trecem de la arta de a face tatuaje la alte produse ale creativitatii. Ma gandeam ce inseamna a fi creativ in timpurile noastre moderne cand suntem atat de prinsi in tehnologie si rutina.
Un lucru care imi apare recurent in minte este ca pentru a fi creativ trebuie sa fi cat mai ingenios, sa ai idei cat mai inedite pe care sa le pui in valoare intr-o maniera in care nimeni nu a mai facut-o pana in acel moment. In acord cu acesta idee, am descoperit recent omuletii mici din carton. Aceste figurine foarte expresive care se mai numesc si figurinele Danbos sau Danboard sunt create de compania japoneza Kaiyado care s-au inspirat din cultura japoneza. Fotografiile au fost facute de Anton Tang, un artist din Singapore care a dovedit ca are un talent special in „a da viata” acestor figurine si in a crea povesti in jurul lor. Va las sa savurati cateva dintre aceste imagini(aici: http://www.punctcreativ.ro/oameni-mici-din-carton.html ), cat si un videoclip a carui idee si melodie le consider cu adevarat creative.

Day 5 (Tattoos and Pin-up Girls).

2011-07-05T09:15:00.000-07:00

Since I`m in a short brake now from…pretty much everything, I started getting interesting in things that I don`t usually think about. So, for the last 2 days I`ve been watching NY and Miami Ink.
I am very impressed with the talent that tattoo artists have. I never rapped my head around it before, but after seeing this, I do believe making tattoos is an art. I know it rarely happens like that in all the places, but to be able to create something so beautiful from just an idea that someone gives you, and to be able to put that so nicely in someone`s skin, with shades and everything it`s great. In this series from NY and Miami Ink, people come into the shop to get all kinds of tattoos for different reasons.
The most common reasons were to commemorate someone that has passed, to mark a success in their liver, the passing over hard times, or a certain moment which you want to remember for the rest of your life. The most popular tattoos are portraits, names or words, animals (tigers, dragons, birds), Japanese art, symbols of religion, flowers and butterflies, and pin-up girls. Pin-up girls were photographs of celebrities who were considered sex symbols or artwork often representing idealized versions of how beautiful or attractive woman should look like. The pin-up girls were usually the tattoos that soldiers did before they went to war (in the World War II) in order to remind them of home.
You can get all of these in color or in black and white. I don`t want to start a discussion about the potential dangers of getting one or the reason why someone should or should not do it. I started thinking about getting a tattoo myself, I have a lot of ideas and many reasons to do one but I have to find the perfect design, the perfect spot and to really think about it in order not to regret this decision. Until then, I`m gonna keep watching the show ;)

Day 4 (Just in this mood).

2011-07-04T13:37:00.000-07:00

I know it`s not Sunday or morning, or Sunday morning, but I was just in this mood :) Learning how to relax…

Day 3 (The people that we create).

2011-07-03T12:16:00.000-07:00

De fiecare data cand intalnim o persoana noua ne facem o prima impresie despre ea in primele secunde. Aceasta prima impresie se concretizeaza in incardrarea acestei persoane intr-o anumita categorie, apelam la stereotipuri si folosim euristici pentru a face acest lucru. Acest proces este aproape automat si inconstient. Da, nu e just, dar ne ajuta sa ne conservam resursele si sa facem economie cognitiva. Cu toate acestea, ii atirbuim acelei persoane caracteristicile categoriei in care se afla, fara a a sti prea multe alte lucruri despre ea. Pe masura ce aflam mai multe informatii sau purtam mai multe discutii cu persoana in cauza, adaugam tot mai multe detalii si imaginea creata care devine tot mai bine conturata. Multe dintre aceste elemente adaugate sunt preluate de la ceilalti, din imaginea pe care acestia o au despre persoana repespectiva, sau pur si simplu ne folosim de informatiile care ne sunt la indemana, fara sa verificam veridicitatea lor si fara sa le analizam intr-un mod obiectiv si acurat. Impresia initiala este foarte greu de schimbat intrucat noi cotam in mintea noastra informatiile pe care le primim ca fiind adevarate si doar apoi, daca avem resurse si timp, verificam acuratetea acestora. Cam acesta este mecanismul care cred eu ca are loc de fiecare data cand intram in contact cu o perosoana necunoscuta.

Daca aceasta persoana prezinta pentru noi un interes aparte sau daca ajungem sa interactionam cu ea din ce in ce mai des, vom ajunge sa completam imaginea formata cu si mai multe lucruri. Totusi, raman foarte multe spatii libere, lucruri necunoscute sau informatii pe care noi le consideram necesare pentru a putea interactiona cu celalalta persoana. Pentru a da iluzia unui sentiment de coerenta si pentru a putea opera cu imaginea formata despre celalalt, mintea noastra incepe sa umple spatiile libere cu perceptii subiective, cu ceea ce ea vrea sa creada despre celalalt, sau chair sa ii atribuie calitati inexistente pe care ar vrea sa le vada in cealalta persoana. O perioada totul se potriveste perfect. Asa functioneaza (cred eu) si the honeymoon phase din toate relatiile. Chiar daca mai apar discrepante intre calitatile pe care celelalt le are si cele pe care noi i le atribuim, mintea noastra va increca sa rezolve aceasta disonanta cognitiva prin diferite mecanisme. Insa, pe masura ce cealalata persoana va mainifesta un patern comportamental, afectiv sau de gandire care este opus sau puternic disonant cu imaginea creata, mintea noastra incepe sa realizeze ca aceste discrenpante sunt persistente si ca perceptia despre celalalt nu mai este una acurata. Cu cat mintea noastra este mai iscusita in a adauga detalii care sunt foarte indepartate de realitate, cu atat dezamagirea nostra va fi mai mare cand vom vedea ca o anumita persoana nu este asa cum am crezut noi initial. In continuare, mintea noastra are mai multe optiuni de abordare a situatiei, dar ma voi opri aici. Nu pot sa nu ma gandesc la persoanele a caror imagine le-a constriut-o minte mea si care a ajuns apoi sa contrazica partial sau in mare masura cu realitatea. Si la asta ma gandesc in continuare...

*Aceasta imagine nu prezinta acurat categoriile existente in mintea umana. Este o exagerare a fenomenului descris mai sus si trebuie luata ca atare.

Day 2 (Decisions and regrets).

2011-07-02T14:02:00.000-07:00

I don`t really wanna write about the many things I did today. I don`t really know were I wanna go with this post or with this blog. If I could write about my thoughts and feelings and plans all the time I think that would work for me, but what`s the point…I mean…I know what I feel and think (almost all the time)…why would it help to write all of that here? I just think I have to figure all of this out some time soon, just not now. Now I am going to keep writing.
I couldn`t stop thinking today about the regrets that people have and our decision making strategies. We are very influenced by the feelings that we have a in a certain situation, by the fact that we cannot be objective and that we base our decisions on past experience. What others advise us is very important and we take very much into account how our decision will influence them and change their perception about us. It`s well know the fact that people regret more the things that they didn`t do in their lives compared with the things that they did do. I remembered all of the stuff that I planed and wanted to do but never did. And now I can`t really seem to find important reasons for why I wasn`t ambitious, spontaneous or courageous enough, but I still think that at that particular time it made sense for me not to do a certain thing. Still, looking at the person that I wanna become and at everything I want to change about myself, I believe I have to try to come to a point in which I stop regretting the things that I did not do and start making as many things as I can cause lets face it, life`s too short to second-guess yourself and to keep over analyzing every little detail of every small decision that u make. So, this being said, there u have it ;)

Day 1 (Somehow I made it back).

2011-07-01T13:45:00.000-07:00

I`m a bit confused in regard with...everything I guess. I always get this feeling when something ends and when I have to make relatively big changes. I graduated, I finished a university…wow…it sounds so unreal, I can`t even imagine it, so how could I accept it? I know that I am probably making a big deal out of this, but the end of college always meant something more for me…I know that I am going to go back to Cluj and that I wanna start an masters program and all of that...but I don`t think it is going to be the same. I think now comes a bigger responsibility, to get a job, to be more mature, to maybe lay low for a while, get more organized, to put my life in order. I believe that I see all of these things so different and a bit scary because I don`t think I got to do everything that I wanted to or that I could have done in these 3 years of college. Still…today while I was unpacking (cause, yes, I came back home), I was looking at all of the pictures and gifts and notes and at everything that I have done this year and I have almost no regrets and for that I am always going to be so grateful to all the great people that have surrounded me this year. So, thank you, for all the laughs and smiles and jokes, for all the great concerts that we went together, for all the sleepless nights, for all the help and the long talks when I was going out my mind, for all the 3 a day phone calls, for all the lattes and the beers that we had, for all the nights in which we did not sleep but talked about every little think and made plans together, for all the pictures, for all the flowers, for never letting me let go, for all the moments in which u showed me you were proud of me, for all the support and all patience. You all have given me exactly what I needed and I feel grateful to have met you. You are all so far away now, and I miss u all.

And now I am home, I am all unpacked and starting again. I have a list, and I hope I get to do all the things that I have written on it, and so many more. One of these things is to write as often as I can. My plan is to write everyday, I hope I can accomplish that. I am counting days. So I can say I have pretty much done everything I wanted to do for the day. I`am leaving you with this song. Have a good night :)

Perioada de tranzitie. Part 1.

2011-05-31T03:05:00.000-07:00

Nu am mai scris de atat de mult timp incat acum ma gandesc ca am uitat cum trebuie sa fac asta. Si apoi imi amintesc ca atunci cand vine vorba de scris nu e niciodata o chestiune de cum trebuie (exceptand corect gramatical), si de ce anume vrei sa exprimi si sa transmiti. Nu vreau sa scriu nimic despre starea mea perceputa de sanantate, despre sesiune, despre licenta, despre micsorarea timpului, despre iulizii si planuri si viitor...cel putin nu acum, cum toate ca, acesea sunt lucrurile care imi revin recurent in minte si care patrund intruziv in activitatea mea zilnica.
Vreau sa scriu in schimb despre un lucru pe care mi l-a spus cineva acum o perioada de timp si care mi-a dat foarte mult de gandit. Te-ai gandit ca fiecare persoana pe care o intalnesti si cu care ajungi sa interactionezi poate sa iti schimbe viata? Si in acelasi mod, tu ii poti schimba ei viata. Fiecare persoana lasa o amprenta, aduce ceva nou cu ea cand intra in viata ta. La fel, noi ar trebui sa fim constienti de amprenta pe care o lasam in viata celorlalti si de cum vom fi reamintiti de catre acestia. O simpla fraza, un gest, un zambet, poate schimba totul...un singur moment poate avea un impact decisiv in cursul evenimentelor unei persoane...

Reamintindu-mi de oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului nu pot sa nu imi pun aceleasi intrebari, sa ma gandesc care e impactul pe care l-am avut asupra lor si imi dau seama ca in cazul multora dintre ei, impactul meu a fost deloc sau foarte putin resimtit. Si acum incerc sa caut motivele pentru care acest lucru se intampla. Poate ca nu sunt persoana care sa poate schimba in bine vietile oamenilor...sau poate nici nu mi-am dorit asta. Cu siguranta nu sunt acea persoana iesit din comun de spontana care te-am impins mereu sa faci gesturi nebunesti, sa iti demonstrezi tie ca poti sa iti asumi riscuri si sa fac acesta acte de curaj impreuna cu tine...dar cred in acelasi timp ca sunt persoana care ti-a explicat foarte didactic cum si de ce ar trebui sa accepti provocari, cum sa vezi alte alternative, cum sa analizezi o problema in amanunt si cum sa privesti lucrurile in ansamblu si am facut asta in timp ce am schitat un zambet intelegator. Oamenii au atatea roluri si pot fi vazuti in multe ipostaze...incearca sa iti amintesti cea mai buna performanta pe care au avut-o in fata ta si fii constient mereu de prestanta ta in fata lor.

In ceea ce ma priveste, stiu acum ca am prea mari asteptari de la oameni. Doar pentru ca eu ma comport intr-un anumit fel, nu inseamna ca cei din jur trebuie sa aiba un comprotament concordant cu al meu. Nu e rational sa fii dezamagit de fiecare data cand oamenii nu se ridica la standardele pe care tu le-ai setat pentru ei. In ultima perioada am facut multe lucruri care mi-au testat limitele. Si am invatat din fiecare astfel de experienta. A fost extraordinar de greu sa ies din zona mea de confort, dar nu regret alegerile facute pentru ca la acel moment dat e ceea ce am vrut sa aleg.
Momentan sunt aici. Incerc sa ma autodefinesc iar si iar. Sa ma reinventez. In esenta, nu e proces care se opreste la un anumit moment dat. Nu stiu cum voi fi cand voi ajunge la o perioada de un echilibru relativ, dar astept cu nerabdare sa aflu.

Things have changed…

2010-11-11T14:42:00.000-08:00

Lucrez la licenta. Si la proiecte. Merg la cursuri, aproape la toate. Vreau sa imi fac un sistem de intariri si pedepse. Am in fiecare marti seara si in fiecare vineri dimineata cate o revelatie care ma face sa imi doresc sa aplic lucruile pe care le descopar, sper sa si ajung la partea cu implementatul. Pierd vremea pe facebook. Nu mai scriu pe blog. Merg foarte des la BCU, sala multimedia doar. Ma simt destul de des foarte singura. Am cam terminat toate serialele la care am vrut sa ma uit. As vrea sa ma un program mai diversificat si o mai mare dorinta de a incerca lucruri noi. Am colege noi de camera. Incerc sa dorm pana la ora 24:00 in fiecare seara, atunci cand nu imi propun sa ies in oras. Am o lista...lunga. Am descoperit ca batranii sunt foarte rezilienti. Si ca autocunoasterea e foarte importanta, mai ales atunci cand ramai doar tu cu tine. Aseara am aflat ce fac medicii legisti cu cadavrele de la morga. Am capatat o oarecare toleranta la alcool. Sunt mult mai inactiva social. Pierd foarte mult timp in fata calculatorului. In ultima saptamana am vazut doua filme care m-au impresionat (Changeling si The Last Station). Imi e dor de unele nopti. Imi e dor de cateva persoane si de unele relatii...

">

Morning Thoughts

2010-10-14T01:22:00.000-07:00

I come back to say this: you have to find and appreciate the small things in life, the ones that give you pleasure and make you smile…like a gift, a sunny day, a joke, a glass of wine, the sight of someone you like without him knowing it, a good talk, a compliment, a phone call from someone you miss, a text when least expected, a photo that reminds you of good times, someone`s honesty when you know he means well, something you achieved (even though there are many barriers to pass), listening to a song in the morning, a new episode of your favorite show, a good nap or sleep night, being happy for someone else`s success, trying your best, going to a party (once in a while :), and meeting new people. Things like these can brighten your day and make you a better person.

What do you do ?

2010-09-17T14:24:00.001-07:00

What do you do when you try your best, when you give your all but you realize it`s still not enough? What do you do when your certainties suddenly become uncertainties and you can`t find nothing and nobody solid in your life? What do you do when in a given moment you realize that you are all alone and lonely and you know deep down that no matter how hard you try to foul yourself in believing that people care, they don`t? What do you do when your only option is not an option anymore? What do you do when you feel like the world is about to collapse and you can`t find a way out? What do you do when you are faced with all these confusing feelings and all you want is to find someone that will listen and understand you, but when you pick up the phone you know that there is nobody you can call? What do you do when the things that define you are not yours anymore or you simply can`t recognize them? Where do you find the straight and courage to start over, to reinvent yourself? What do you do when all you can feel is fear and sadness and it`s getting harder and harder to remember the good moments? What do you do when you know you`ve let down all the people that believed in you, and how can you look them in the eyes with the trust that things will be alright again? What do you do?

I write…

Life changing experiences

2010-08-15T09:18:00.000-07:00

You know how now and then you get to experience something that changes your life and makes you see things from a different perspective?

Well I got to experience that feeling this week and I feel confused and strange and filled with all this knowledge and discoveries about me and about how I see the world and others but I don`t really know what to do with them. This week I found out how psychotherapy works, both individually and in a group and I think this is an important thing for my future as I would have to decide what I want to do in my career. I know I want to be a psychologist and work with people but there are many ways in which I can do that and I have to decide which way goes best with me…maybe in the end it`s not really a decision and I can do all the things I like…this is so hard cause I want to do something that makes me complete and gives me that feeling that I can help people and that I can make a difference.

I found out that I have a life scenario which guides me from my childhood and influences all my acts and decision. In my case it`s one that makes me always want to control the situation, to see only the bad side of things, to see myself as a person who cannot succeed in what I intend to do, who is afraid of changes because they mean getting out from my scenario which is scary and uncomfortable. But…I wanna do it…I want to not be so scarred of things I can`t control, to not find 10 reasons for not doing a thing I really wanna do, to not be afraid to ask for help. I`m gonna do it.

I also meet some pretty great people who thought me a lot. I learned from them that we are all similar and have problems and we can be empathic about them. They reiterated my idea that every moment is important and we have to live our life with no regrets, that it`s good to be tolerant and supportive and not judge others, that I have to have goals and follow them, that the journey is more important then the end, that we have to tell the people around us how much we love them and care from them because we never know when they are not gonna be there and we wont get that chance. I`ll leave you with that.

Tu ce faci vara asta?

2010-07-07T05:25:00.000-07:00

Şcoala de vară Cognosis – ediţia a IV-a
"Dezvoltare personală pentru psihologi fără limite"
Bistriţa-Năsăud, Poiana Zânelor, 1-7 august 2010

O echipă de oameni îndrăzneţi, voluntari îşi propun la această ediţie să faciliteze, pentru 60 de studenţi la psihologie din toată ţara, accesul la cunoştinţe de dezvoltare personală şi profesională în cadrul securizant de la poalele munţilor Rodnei, alături de profesionişti în domeniul psihologiei şi terapiei.

Ediţia a IV-a SDV are ca temă "Dezvoltarea personală pentru psihologi fără limite", fiind o continuare a celorlalte trei ediţii, cu teme asemănătoare (dezvoltarea personală şi formarea în psihoterapie). Dacă în ediţia a III-a participanţii doar au fost iniţiaţi în activităţi de dezvoltare personală din perspectiva mai multor şcoli de psihoterapie, în această ediţie ei vor putea aprofunda acest domeniu doar într-o singură formare terapeutică. Prin acest proiect ne propunem să facilităm formarea personală, dar şi profesională a studenţilor ce doresc să urmeze o carieră în domeniul psihoterapiei (şi alte domenii conexe) ce necesită, pe lângă abilităţile profesionale, un nivel ridicat de autocunoaştere, autocontrol emoţional, şi un nivel optim al abilităţilor de comunicare şi relaţionare cu ceilalţi (empatia, asertivitatea, acceptarea şi autoacceptarea necondiţionată etc.).

Programul va include activităţi de dezvoltare personală prin metode specifice unei singure şcoli de psihoterapie (analiză tranzacţională, cognitiv-comportamentală, psihodramă sau experienţială), realizate pe durata a 4 zile de către 4 grupuri de 15 participanţi, îndrumaţi de formatori acreditaţi în psihologie şi psihoterapie.

Activităţile se vor desfăşura în grupuri centrate pe auto- şi inter-cunoaştere, într-un format interactiv, bazat pe învăţarea din experienţa proprie şi a celorlalţi şi exprimarea deschisă a emoţiilor şi trăirilor. Fiecare dintre workshopuri va viza formarea a cel puţin 2 competenţe personale din sfera comunicării şi autocontrolului emoţional (de tipul celor amintite).

O altă zi va fi dedicată aprofundării capacităţilor participanţilor în cadrul unor activităţi sportive extreme realizate de instructori acreditaţi împreună cu psihoterapeuţii şi organizatorii acestui proiect. Participanţii vor putea alege între:

- tiroliană
- mers pe frânghii
- perete pentru căţărare
- paintball

Vezi programul SDV 2010 aici!

Selecţia participanţilor se va face pe baza formularului de înscriere pe care îl poţi descărca de pe site şi care urmăreşte motivaţia şi asteptările tale legate de participarea ta la această şcoală de vară.

Trimite formularul completat pe adresa cognosis.proiecte@gmail.com. Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. până pe 20 iulie. Dacă vei fi selectat, vei primi confirmarea până pe data de 22 iulie.

Pentru că numărul de locuri pentru fiecare modul este limitat, te rugăm să menţionezi, în ordinea preferinţelor tale, 2 module la care ai dori să participi. Aceia dintre voi care vor fi selectaţi vor fi repartizaţi pe module în funcţie de preferinţele personale şi, dacă va fi cazul, şi in funcţie de ordinea în care vin confirmările lor de participare.

Taxa de participare este de 490 lei şi va fi achitată de cei selectaţi după ce au primit mesajul de confirmare. Ea acoperă participarea la workshop-uri şi materialele oferite de moderatorii acestora, cazarea şi masa pe durata şcolii şi activităţile outdoors.

Îţi garantăm o experienţă intensă, cu siguranţă benefică, prietenie, noutate şi multe surprize în cadrul celor 7 zile de „studiu intens” din această vară.

Vino alături de Cognosis între 1 şi 7 august! Ne dorim să scriem împreună istoria acestui proiect!

Rupe barierele, eliberează-ţi potenţialul!

It`s all over and done...

2010-07-03T11:04:00.000-07:00

From the series of all good things come to an end…
So many things end today and so many have eneded before this day but I guess I just didn`t had this feeling until now…it`s the end of my second year of college and I still believe that I chose right…but today is also the day in which I leave the place I`ve been living in for the past year and it`s a bit hard for me to cope with this since i`ve seen this room become empty over the night and I was left there all alone. We`ve spent some great times in there…all the laughter, the music, the talking about stuff you couldn`t even imagine, all the stress and struggle, the sadness and the tiredness, the hugs and smiles, the good words, the memorable jokes…all…i`ll miss them all…and I would be fooling myself if I were to say that it can be the same next year…that`s why this year is so great. I guess it`s true what they say…you cannot take back someone`s memories and I intent to keep mine for as long as my memory helps me.

It`s a nice feeling though to have known that this year you really did something that mattered, you helped people, you became good at something and now you get to share it with the rest, you learned new things and improved the ones you already knew, you certainly met new people and went out a lot more and you made some good friends…
What would you say if I were to tell you I partied 4 nights in a row and I met the most interesting people during this time and I made the most silly but cute pictures with my friends and had the funniest debriefing sessions and imagined the craziest things and made the most weird hypotheses and lived in a different world for 4 days and 4 nights…a world in which you can laugh and smile all the time, in which you don`t have to worry and you don`t really care about others, a world in which you wake up just to restart the last day and more importantly, the last night…and what would you think if I were to tell you that I had the best fun and that I can`t wait to do it all again?

Recently I have been given the chance to settle down, to make a change in my life, to maybe be happy…Still I think I would miss it all too much…having my time, going out in the middle of the night, being a bit selfish and not always having to care for someone else, spending my money as I please, dividing my time as I want to, coming home in the morning and staying up a few hours more just to talk with my friends, sleeping on Saturday`s mornings until noon…Am I ready to give all these things up? Am I happy now? If you were to have asked me a while ago I would have said that I knew exactly what I was missing…well now, I don`t know anymore…I certainly gave up on the idea that you need a half to make you happy…I guess I am more confident now and I have discovered new things about myself or maybe I just like my life the way it is and it`s hard for me to adapt and just make big changes…Maybe I`m just scarred or maybe I`m not ready for that…What I can say for sure is that I need to do some soul searching and it`s a good thing now I have the time for that.

This being said, it`s all over and done…

Guys can`t pick up subtle cues

2010-06-19T09:09:00.000-07:00

Well I`ve decided to write about guys again because many of you have told me you liked my other articles, and because I happen to know a few things about this subject.

When I say that guys can`t get subtle messages, I mean it. I will write about this specific matter referring to guys you can meet in a club. How many times have u been in a club and this guys comes up to you and asks you to dance and after you say :” No, thank you” he keeps pushing and insisting? What about the time when after one dance the guy keeps insisting you dance some more but you don`t want to and you tell him and then he reacts in a totally weird way ? (he gets upset and stares at you for a long time or he keeps following you everywhere you go, etc). Or what about that time when after a single dance the guy starts showering you with compliments and maybe even telling you that he loves you? Have you happened to meet those kind of guys you just don`t want to give you phone number to for different reasons? Well in this case you will have to give a 10 minutes explanation on why you don`t want to give you number or, if the guy is very persistent you will give it and expect him never to call. Sadly, he usually does and you have a totally boring conversation follower by a very persistent 5 minutes or more talk on why you should go out with him, with you saying no every 5 seconds.

Luckily, not everything is back. You can still meet that cute guy with who you want to dance more than just one dance, with who you have a very sweet and sincere conversation and to who you want to give you phone number and wait all day by the phone for him to call repeating the lines you are gonna say in your head. I do hope we`ll get to meet more of these guy, cause they are totally worth while.

And on a totally not related matter, there you go, my song of the day, week, month : )

And here comes the end...

2010-06-05T12:07:00.000-07:00

Am avut o lungǎ perioadǎ în care nu am mai scris deloc pe blog şi asta nu datoritǎ faptului cǎ viaţa mea a fost lipsitǎ de evenimente semnificative, chiar din contrǎ…acest lucru se datoreazǎ faptului cǎ nu am ştiu cum sǎ îmi exprim sentimentele legate de toate lucrurile prin care am trecut în ultima vremea şi mai mult pentru cǎ îmi doream ca însemnatarea acestora sǎ nu scadǎ prin faptul ca eu îmi exprim aceste sentimente în cuvinte.

Ce pot sǎ spun este cǎ fǎcând o retrospectivǎ realizez acum cǎ anul care a trecut a unul foarte fain dar şi unul foarte greu....a fost un an presǎrat cu de toate, multe provocǎri şi depǎşirea multor limite, contexte delicate, legarea prieteniilor şi momente memorabile...Am încercat sǎ iau ce a fost mai bun, am încercat sǎ învǎt din fiecare experienţǎ, am trecut peste multe obstacole şi uite ca am ajuns la terminarea mandatului meu în asociaţie...Tin sa le multumesc tuturor celor care m-au ajutat sǎ nu resimt acest sfârşit ca fiind unul foarte abrupt şi care au apreciat munca mea din acest an şi la sfarsit m-au fǎcut sǎ mǎ simt mândrǎ de asta (ca de exemplu prin filmuleţul de mai jos). Vreau sǎ le mulţumesc tuturor oamenilor de la care am avut atâtea de învǎţat şi care mi-au fost alǎturi atunci când am avut nevoie de ei, cand vroiam doar sǎ pun o întrebare stupidǎ dar la care ţineam neapǎrat sǎ aflu rǎspunsul, sau când vroiam sǎ ies in oraş la o simplǎ plimbare sau chiar la o petrecere. Vǎ mulţumemsc cǎ aţi fǎcut ca acest an sǎ fie atât de special şi de memorabil şi sper cǎ ştiţi cǎ voi fi mereu acolo de voi când veţi avea nevoie de mine....Acum îmi rǎmâne doar sǎ trec printr-o sesiune de examene destul de grea, peste o vara pline de posibilitǎţi şi peste restabilirea prioritatilor mele... Who knows what`s gonna happen next? : )

">

Sibiu...

2010-05-12T04:34:00.000-07:00

Am revenit. Am fost la Sibiu. Mi-ar fi placut sa fi scris acest post azi-dimineata cand am ajuns pentru ca atunci toate amintirile si sentimele ar fi fost inca vii...acum mi se pare ca am pierdut mult din ceea ce vroiam sa transmit. A fost o experienta cu siguranta inedita si interesanta. E ciudat...se pare ca atunci cand ai asteptari ridicate despre un anumit lucru/obiect/persoana, acele asteptari nu vor ajunge niciodata sa fie la nivelul dorit. Asa s-a intamplat si in cazul meu. Aveam o imagine atata de clara despre cum vedem eu acesta calatorie cu toate activitatile ei, cu tot posibilul suspans, insa a intervenit incertitudinea si impredictibilitatea...dar sper sfarsit, lucrurile au intrat pe un fagas normal, iar noi am inceput sa ne simtit bine si sa ne distram. Am trecut prin multe...un drum interminal cu trenul, oboseala, ploaie, dezamagire si suparare, dorinta trecerii timpului, lipsa somnului, preocupari si griji, organizare, plictiseala, plimbare, negociere, frustarare, soare, poze, sedinta, intrebari si nelamuriri, decizie, mutat bagaje, un moment de liniste, gara, fete cunoscute, bere si karaoke, ras si poze, documentar, somn, seminar, centru, limonada si terase, ploaie si procrastinare, socializare, ochelari de soare, privelniste, concert, interes si uimire, union si dans, vin, conversatii, ora de plecare, turisti nemultumiti, taxi si gara, drum internimabil, oboseala si numarat minute, camin, mailuri si somn.

Ei bine, concluziile mele:
-Sibiu este un oras frumos din punct de vedere arhitectural (tot ce inseamna cladiri, monumele, locuri de vizitat), dar nu si in ceea ce ii priveste pe oamenii in general si atmosfera de acolo
-Daca ajungi in Sibiu merita sa vizitezi Piata Mica cu terasele ei, Podul Minciunilor, Biserica Evanghelica si turnurile ei de unde poti sa vezi intreg orasul, sa bei o limoanda specifica lor, sa mananci inghetata cu globuri si paste carbonara si sa iti cumperi ochelari de soare ( pana si turcoaz :))
-Imi pare rau ca vremea nu a tinut cu noi si nu am putut sa vizitam Muzeul Satului, Palatul Brukenthal si multe altele asa cum era planuit
-Merita sa mergi cel putin o data in Sibiu la Festivalul muzicii Jazz si in special la concertul lui Horia Brenciu si orchestra lui (crede-ma ca nici eu nu as fi crezut ca imi va placea dar chiar a fost un concert fain)
-Ploile in Sibiu tin putin si te poti feri de ele stand comod pe o terasa
-Nu cred ca vreun oras se poate compara cu Clujul in ceea ce priveste atmosfera si deschiderea oamenilor de aici
-E extrem de important sa fii asertiv, dimplomat, sa comunici eficient, sa depui un minim de efort sa socializezi, sa fii deschis si prietenos, iar daca nu stii cum sa faci toate acestea, e vital sa inveti.

PS: Voi reveni cu poze ;)

Thoughts from Home...

2010-04-05T07:34:00.000-07:00

Intr-un moment de profunda sinceritate vreau sa va marturisesc ca in aceste putine zile de vacanta (incepand cu ziua de miercuri) nu simt ca am facut ceva palpabil sau ceva care sa merite mentionat. Desigur, curatenia, mancarea, prajiturile si cumparaturile din aceasta perioada intra la categoria mandatory so...that`s that. In rest, am dormit muuuult (cred ca mi-am restabilit un nou record : 17 ore), m-am uitat prea mult la televizor (sub impresia ca sunt selectiva in ceea ce priveste emisiunile/filmele pe care le urmaresc, dar cand faci asta aproape non-stop e mai greu sa constientizezi cat de selectiv ai fost). Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, chiar aveam nevoie disperata de cateva zile de odihna in care sa nu ma stresez pentru nimic, sa ma detasez de verificat mailuri si de vb la telefon in continuu, sa ma gandesc la toate problemele celor din jur si la ale mele, sa am un program de somn normal (mai mult sau mai putin), dar e vorba de constientizarea faptului ca viata mea s-a schimbat radical...da, stiam asta si pana acum, dar parca de fiecare data cand vin acasa e un fel de reality check pt. mine…lucru care ma duce la concluzia ca viata mea nu e deloc echilibrata…stiu ca acum e momentul sa faci multe lucruri in acelasi timp, ca esti tanar si ai energie si posibilitati, dar trebuie sa fim atenti la extreme…cred ca pana la urma totul tine de sistemul tau de prioritizare si cred ca al meu nu functioneaza tocmai bine din mai multe motive…in principal nu stiu cum ar trebui sa imi pun intrebari cand prioritizez: imi voi amintit de aceste lucruri peste 1 an? Peste 5 ani?; sa fac acum ce ma face fericit sau sa ma gandesc la viitor?; cum stiu daca mi-am fixat bine scopul si daca obiectivele mele ma vor duce la acel scop?; care sunt lucrurile pentru care merita sa ma stresez si in care meirta sa ma implic?; care sunt lucrurile care conteaza cu adevarat pentru mine?....

E al naibii de greu daca ma intrebati pe mine si ma lupt pentru a gasi o solutie. Cred oricum ca trebuie sa incerci sa te implici in egala masura in mai multe domenii si arii ale vietii tale, sa incerci sa pastrezi cea mai buna legatura posibila cu familia ta si cu prietenii deja existenti dar in aceeasi masura sa cunosti oameni noi, sa le dai voie sa intre in viata ta si sa inveti cum poti invata de la ei…oricum ar fi, in naivitatea mea cred ca detin anumite adevaruri : oamenii au nevoie de certitudini, de impresia detinerii controlului, de iubire neconditionata, de sustinere, de motivare, de momente de liniste si singuratate, de ras si de zambete, de alti oamenii cu tot ceea ce acestia pot aduce in viata ta…

O chestie care mi s-a intamplat ieri m-a facut sa imi dau seama ca intradevar cliseul: “niciodata nu e prea tarziu”- s-ar putea sa fie adevarat…niciodata nu e prea tarziu sa incerci sa fii cu adevarat fericit si sa crezi cu tarie ca meriti asta :)

">

Barbatii...(Part II).

2010-03-30T01:54:00.000-07:00

Probabil ca postul trecut nu a placut multor persoane, dar intentionam sa fac aceasta continuare. Pornesc tocmai de la commentul lui Ali la care subscriu : prosti, dar draguti:)

Tot din experienta va spun ca exista acei barbati care te pot impresiona mereu cu cate ceva sau care au acel ceva greu de descris in cuvinte. Sunt convinsa ca stiti despre ce vorbesc, ma refer la acele persoane care prin persoanlitatea lor nu au cum sa nu te capteze. Acei barbati cu simtul umorului, care ar face orice sa te faca sa zambesti si sa te vada fericita. Acei barbati spontani care incearca tot timpul lucruri noi si poate putin nebunesti, carora nu le e frica sa te includa in viata lor, care vor sa faceti lucruri inedite si memorabile impreuna. Desigur, este vorba de acele persoane in ochii carora daca te uiti atent iti dai seama de frumusetea cu care te privesc. Bartatii acestia au cel mai frumos zambet, e zambetul acela natural, incredibil de sexy care le apare inevitabil pe buze atunci cand te privesc. Sunt acei baieti care tin mult la familia si prietenii lor si care ar face orice pentru ei desi nu vor sa arate de multe ori asta, pentru ei fiind o regula nescrisa. Sunt acei barbati care din cand in cand au un moment de slabiciune si se ascund in bratele tale ca un copil cautand protectie. Sunt genul de barbati atenti, tandri si putin romantici...Sunt acei barbati care iubesc muzica buna si filmele complicate, pentru care a cunoaste oameni noi si interesanti e cu adevarat important si care stiu sa aprecieze o converstaie placuta. Sunt barbatii pe care in ciuda defectelor lor nu ai cum sa nu ii iubesti. Sunt acei barbati putin gelosi pentru ca vor sa iti arate ca le pasa, sunt dispusi sa faca sacrificii pentru noi, sunt mereu bucurosi sa ne ajute si mai ales, stiu sa ne dea impresia ca ne asculta problemele si micile isterii atunci cand ne plangem fara oprire. Ar mai fi multe de zis, dar ma opresc aici...viata noastra nu ar fi la fel fara voi in ea...

What can I say, I still have hope...

">

Barbatii...

2010-03-26T14:02:00.000-07:00

Barbatii...

Scriu acest post din vasta mea experienta, din evenimentele care mi s-au intamplat mie personal sau prietenelor mele si despre care am auzit atatea si cu siguranta voi auzi in continare. Desigur, voi fi mereu intr-o continua stare de uimire si stupefiere in intelegerea sexului puternic.

Afirmatia pe care o gasiti mai sus o pot sustine cu muuulte exemple. Ma voi limita doar la cateva pe care eu le consider elocvente si care mi-au fost aduse la cunostiinta de curand, iar la multe dintre ele am fost chiar martora. Bineinteles ca nu vor fi date informatiile de indentificare ale acestor persoane dar va asigur ca personajele nu sunt fictive. Pentru inceput vreau sa va zic despre acel gen de baietii care desi au o relatie lunga si frumoasa cu o fata, la sfarsitul ei se trezesc sa o vorbeasca pe persoana respectiva de rau doar pentru ca din diferite motive ea s-a despartit de el, sau si mai rau, doar pentru ca el crede ca ea va face acelasi lucru, sau si daca nu o vorbeste de rau se hotaraste ca dupa ce o perioada in care el a vrut sa fie prieteni, brusc sa nu o mai salute deloc pe strada si sa o ignore cand ea face acest lucru. Un alt tip de baieti sunt cei care din nehotarare sau din diverse motive care inca imi sunt necunoscute se comporta foarte dragut cu o fata in primele dati cand o vad, ii dau de inteles ca ar vrea mai mult iar atunci cand se reintalnesc, o ignora total sau inventeaza minciuni cand vorbesc, ori incep sa ii vorbesca despre alte fete care sa afla in preajma lor sau mai rau, despre relatiile lor pe care le duc cu greu in paralel sau fostele lor prietene si de problemele pe care acesta le-au avut cu acestea. Mai, daca nu vrei sa fii cu o fata nu trebuie sa te comporti ca un ipocrtit dintr-o dorinta de a ta ascunsa de a nu o rani sau de a scapa cat mai repede de ea, crede-ma, majoritatea fetelor se prind si la subtilitati. Un alt gen de baieti sunt cei care fac o extraordinar de buna impresie la inceput, se evidenteaza prin simtul umorului si o converstaie placuta, ca apoi ca sa se poata mentine la acelasi nivel sa bea pana nu mai vad unde a pus paharul...vreau sa stiti ca majoritatea fetelor nu au nicio problema cu baietii timizi. Alti baieti la fel de extraordinar de „interesanti” sunt cei care desi si-au dat seama ca nu se potriveste cu o anumita persoana de sex opus si ca nu exista atractie intre ei, incearca totusi sa o cucereasca pentru a-si mentine oportunitatile deschise sau ca sa nu fie altcineva cu ea, mai rau e cand dupa o lunga relatie in care ambii parteneri isi dau seama ca nu se mai potrivesc, apare refuzul de a nu se desparti ca nu cumva ea sa fie fericita cu altul. Mai putem intalni si acei barbati extraordinar de posesivi care nu te lasa sa iesi in oras cu prietenele tale pentru ca cine stie ce poti face tu acolo si cu siguranta il vei insela, sau si daca isi da acordul cu jumatate de gura sa te duci, iti trimite sms-uri din 5 in 5 minute, iar daca nu raspunzi inseamna ca evident erai ocupata cu altvineva...serios vorbind, exista cazuri cand gelozia poate fi intemeiata dar sa continui o relatie in astfel de conditii e distructiv pentru ambele parti, o relatie nu poate functiona fara incredere. Un alt exemplu este masculul alfa, tipul acela de barbat etrem de orgolios care vrea sa fie cu orice fata pe care i s-a pus pata si daca nu reuseste ajunge pana la limita obsesiile, neincetad cu telefoanele si cu mesajele, sau daca indraznesti sa ii ranesti orgoliul te va trata foarte arogant sau poate ajunge chiar si la agresivitate.

Acestea fiind spune, sunt tot mai multe situatii si tot mai multe relatii pe care am ocazia sa le observ si care pe langa interesul profesional cu care le privesc imi aduc multe dezamagiri si tristete si uneori ma fac sa imi pierd putin din entuziasm si speranta. Am scris si continui sa cred...

De ce iubim femeile?

2010-03-08T11:52:00.000-08:00

Mircea Cartarescu-De ce iubim femeile?

"Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate
servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun te iubesc exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste ýAngieý al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale.
Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

A special song for a special day:)

">

My friend without a name...

2010-03-03T18:02:00.000-08:00

La sugestia lui m-am hotarat sa scriu despre el. Hmm..si e al naibii de greu...Am zis si ma repet: e foarte greu sa exprimi in cuvinte unele sentimente...sau cel putin imi e foarte greu mie. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are o persoana pe care o cunoaste de mult timp, alaturi de care se simte confortabil, pe care stie ca poate conta in orice moment. Asa este el pentru mine. Stiu ca atunci cand trebuie sa stau in gara o ora il pot suna pe el, stiu ca pot sa zic aceeasi chestie de 3 ori si el sa imi raspunda la fel de frumos de fiecare data, stiu ca atunci cand am chef de povesti pot sa-l sun sa-l bat la cap cu toate tampeniile mele, stiu ca atunci cand se plictisesti el ma suna pe mine (asta cred...). Stiu ca desi sunt perioade lungi in care nu vorbim, atunci cand reincepem sa o facem este ca si cum nu s-ar fi schimbat nimic. Stiu ca desi nu ii plac discutiile serioase la 3 noaptea tot imi va raspunde la intrebarile mele ipotetice. Stiu ca e persoana care ma va intreba mereu: “ce mai faci?”, “cum esti?”, “esti bine?”, “mai poti?”-intrebari pe care intr-o lume atat de egocentrica ca si a noastra ai nevoie ca cineva sa ti le puna. Lui pot sa ii spun despre probelemele mele, de la cele mai mici chestiute care ma supara, enerveaza, frustreaza, pana la problemele cu baietii. El ma asculta si imi da sfaturi. Si eu fac asta pentru el, si stiu ca si el simte la fel. El ma face sa rad cand sunt trista. Si tot el asculta melodii care au nume ciudate. Si nu, nu e un prieten imaginar. I`m lucky to have him as my friend and with that I`ve said it all. Thanx :>D<

Timisoara...

2010-03-02T09:09:00.000-08:00

Timisoara…M-am gandit mult daca sa scriu sau nu despre experienta mea de la Timisoara..singurul motiv pentru care nu vroiam este faptul ca nu cred ca voi putea exprima in cuvinte atmosfera de acolo si importanta acestei calatorii pentru mine…si probabil nici nu voi putea sa o fac, dar merita sa incerc…
Calatoria mea spre acest oras a inceput printr-un amalgam de sentimente: indecizie, dorinta, tristete, speranta, criza de timp, lipsa banilor, nehotarare, un examen pentru marire dezastruos, o asteptare apasatoare in gara… Eram in tren spre Timisoara si brusc am realizat ca eram inconjurata de oameni faini si din acest motiv mi-am zis ca acesta experienta nu are cum sa iasa rau…am ras, am mancat ciocolata de casa, ne-am uitat la “That 70`s Show”, am privit de pe geam garile murdare pana cand am ajuns…intr-o gara la fel de murdara ca si cele de pe drum, pe o ploaie marunta si rece. Nu era inceputul dorit, si totusi am ajuns in camera de camin cu asternuturi roz, cu baie si bucatarie (fara plita). Ceea ce a urmat a fost...oboseala crunta, un local semigol, baterie descarcata la telefon fara incarcator, conversatiile fara tema si lipsa de idei, pepsi si mirinda drept optiuni si multa lume curioasa dar careia ii era frica de raspuns. Inceputurile sunt ciudate...Cu toate astea, e tot timpu placut sa te revezi cu oamenii care alta data ti-au starnit interesul de a-i cunoaste, si sa intalnesti altii pe care tu esti dornic sa ii cunosti. Dupa cateva ore bune de somn m-am gasit la inceputul unui proces important de acumulare de cunostiinte foarte folositoare. Nu va voi descrie fiecare etapa al acestui proces sau fiecare moment al zilei, nu, nu acesta este scopul meu. Va voi spune doar ca a fost extrem de placut sa vezi oameni dornici sa invete, profesionisti deschisi care vor sa te faca sa intelegi ce tu nu poti chiar si dupa ce au explicat acel lucru de 3 ori, e placut sa te joci, sa razi, sa simti ca faci parte dintr-o echipa, sa ii observi pe altii, sa ii asculti pe altii, sa iti exprimi parerea cu usurinta dar intr-un mod argumentat, sa te straduiesti sa contribui cat mai mult la munca echipei tale, sa te adaptezi, sa fii creativ, sa fii flexibil si asertiv, sa ai umor, sa te cunosti pe tine insuti...sa incerci sa fii un Tu mai bun.
Mi-a placut Timisoara...e a doua oara cand merg si nici acum nu am reusit vizitez orasul dar sunt convinsa ca va veni si momentul cand o voi face. Locurile pe care le-am vazut cu siguranta m-au impresionat si voi ramane cu amintirea lor...cel putin pentru o vreme. Scart e unul dintre acele locuri in care te simti confortabil orice ai face, fie ca alegi sa stai langa bar unde poti sa privesti tavanul din care atarna umbrele sau sa te uiti curios la cortinele trase in sala unde se fac repetitii pentru teatru, sau sa mergi in gradina unde poti sa stai pe butuci sau in hamac, sa bei ceai din halba de bere sau cafea cu lapte de casa in pahare imense. La Timisoara barurile se inchid la ora 1 noaptea. La Timisoara oamenii sunt alfel, parca mai buni, mai veseli, mai deschisi...cel putin oamenii pe care i-am intalnit eu si atmosfera de aici nu o mai regasesti nicaieri. Prima zi de primavara pretrecuta la Timisoara cu siguranta nu o vei uita....

">

Beautifully Flawed:)

2010-02-02T16:17:00.000-08:00

Inspirational song and clip for the night just to cheer up my study mood. Almost there, just a few steps left…(Thanx Irina:*)

">

So, Remember:

You are only as flawed as u choose to believe!

Imperfection is beauty!

Your flaws are flawless!

Your flaws make you unique, special.

Your flaws are…you!

You are one of a kind!

Wisdom is beauty!

You are beautifully flawed!

Everybody`s weird.(Really!:) )

Your flaws will never stop your dreams!

Your flaws make you real!

You are beautiful in your own way!

Enjoy your flaws!

Sesiune si pauze de la invatat...

2010-01-25T19:20:00.000-08:00

E sesiune…cred ca majoritatea studentilor cu un minim simt al responsabilitatii si cu un ego echilibrat si profund ancorat in realitate care reuseste sa reduca anxietatea provocata de pulsiunile id-ului (concepte invatate noaptea trecuta pt examenul de psihologie personalitatii...ce loc mai bun in care sa le pun in practica daca la examene nu prea dau randament?)....cum spuneam, majoritatea studentilor pot resimti starea de tensiune din sesiune, sau cel putin presiunea timpului. Eu una resimt toate acestea din plin. Cred ca pe langa idul meu care pulseaza si egoul meu care se lupta sa fie echilibrat, eu dispun si de un supraego care poate deveni patologic.
Astfel ma confrunt cu o stare de tensiune puternica intre dorinta de a face orice altceva decat sa invat (sa ma duc in oras, sa ma uit la filme, sa ascult muzica, sa vb la telefon, sa mananc, sa fac dus cat mai des, sa imi aranjez parul pentru a ma putea aseza inapoi confortabil in pat sa citesc si sa invat, etc, etc) si dorinta de a avea rezultate cat mai bune pentru a-mi putea pastra statutul social si rolul cu care ma identific (studenta la buget cu loc in camin). Aceasta lupa este mediata de simtul responsabilitatii, de principiul placerii si de cel al realitatii. In aceast fel imi permit sa fac cate o pauza mica intre perioadele lungi de citit (bibliografia obligatorie pe care nu am citit-o pana acuma desi trebuia) si invatat o carte in 2 zile si 2 nopti pe langa proiectele care trebuiesc concepute si uneori prezentate.
Este de dorit (dupa cum am invatat) ca aceste pauze sa reprezinte activitati care sa ne relaxeze, care sa fie total opuse invatatului, sa ne induca o stare de bine si sa fie cat mai diversificate. In aceasta oridine de idei, in aceasta sesiune am descoperit site-urile www.seriale.alese.ro si www.videostic.com unde se gasesc cele mai tari seriale si ultimele episoade din ele (personal am ales Californication, House si Grey`s Anatomy). Avertismet: Acest site-uri provoaca dependenta deci nu le reconamd in sesiune decat folosite in maniera moderata si daca stiti ca aveti un simt al controlului foarte ridicat deoarece va garantez ca veti vrea sa vedeti si urmatorul episod, si urmatoarea serie si va fi destul de greu sa va opriti (been there, done that-si nu, nu m-au platit sa le fac publicitate). De asemenea, in pauza ascult melodii care ma relaxeaza (cum este cea de azi) sau care imi dau energie si ma ajuta sa imi reincarc bateriile in timp ce citesc ultimele postari pe blogurile care le urmaresc (va recomand blogurile pe care le urmaresc constat si cel a lui Dragos care are o maniera de a scrie care iti starneste rasul sau cel putin reuseste sa te faca sa zambesti, dar care iti da de gandit in acelasi timp). Tot mai des, datorita lipsei de oxigen al creierului ma vad in situatia de a ma plimba si ironic ajung la acelasi magazin cumparand parca aceeasi sticla de Cola. Alte activitati pertinente in sesiune si bine primite si mult asteptate sunt zilele de nastere. Parca nu iti vine sa mergi in oras stiind ca ai atat de mult de invatat dar cand stii ca cineva se va bucura de prezenta ta intr-o zi speciala pentru ei, cu siguranta vei face aceatsa activitate cu mai mult drag ( La multi ani Andra si Ioana- super petreceri :*).

Este foarte frig afara si nu sunt un mare fan al acestui anotimp (ba chiar din contra)…so there you have it, the song for the night/morning...

<)">

P.S.1: Pentru sesiunea viitoare imi propun o cu totul alta strategie (imi propun asta de la o sesiune la alta dar am ajuns la a 3-a si scriu postari de acest gen la 5 dimineata deci e clar ca am nevoie de o noua strategie).
P.S.2: Message for today: Do what you love, love what you do. (Even if we are talking about studying. Multumesc Maria:>D<)

Coffee Invite :)

2010-01-14T15:46:00.000-08:00

Multumesc Ioana pentru leapsa trimisa:)
So, here it goes: trei lucruri pe care trebuie sa le stii inainte sa ma inviti la o cafea:

1. Nu beau cafea :)) Ironic, nu? Dar, serios, eu nu beau cafea, decat foarte rar in situatii speciale (si nu ma refer la dimineti cand trebuie sa ma trezesc din mahmureala, ma refer la diminetile de sambata cand ma trezesc tarziu acasa si stau cu mama la povesti). Deci, poti inlocui cafeau cu o invitatie la un suc, sau (tot mai des) la un vin.
2. La prima intalnire cu o persoana necunoscuta nu sunt tocmai...eu. Imi vine greu sa ma comport normal in prima jumate de ora cand incep sa cunosc pe cineva...recunosc...am urme de timididate (dar lucrez la asta). Daca conversatia merge bine vei ajunge sa imi cunosti adevarata fata :P
3. Apreciez enorm simtul umorului si chiar ironia (folosesc si autoironia foarte des). So, make me smile and laugh and maybe I`ll drink a coffe with you :)
Leapsa merge mai departe la Diana si la Irina.

One of those nights...

2010-01-09T18:15:00.000-08:00

It`s just one of those nights...when you don`t wanna go to sleep because you don`t want to waist this feeling that u cannot identify…or it`s just because you know that tomorrow when you are going to wake up you`ll have to pick up where you left and you are just not ready to do that quite yet…It`s one of those nights when you are so tired but you can`t sleep and you just want to be alone and listen to the same song over and over again…It`s one of those nights….

">

In 2010...

2009-12-31T20:50:00.000-08:00

2010….pare ireal cum a mai trecut un an…ma incearca atatea sentimente in momentul in care ma gandesc la trecerea timpulu …uite ca a mai trecut un an plin cu de toate…un an reusit… da, a fost un an bun. Am avut parte de o gramada de lucruri si majoritatea au reusit sa ma surprinda…am cunoscut o multime de oameni noi, am iesit in oras anul acesta mai mult decat as fi putut sa cred ca poate iesi un om normal intr-un an de zile, nu m-am stresat cu facultatea dar am invatat o multime de lucruri noi din alte domenii, am vorbit in public mai mult de o data, am abordat oameni straini pe strada cu scopuri mai complexe decat de a intreba de o strada sau nr autobuzului (si da, pt mine asta e o realizare), am coordonat un proiect, am vizitat alte orase, am devenit mai flexibila, mai spontana si putin mai optimista. Am avut parte de intreaga gama de sentimente pe care noi oamenii le putem trai……dezamagire, entuziastm, tristete, nostalgie, nerabdare, surprindere, amagire, bucurie, extaz, inceput de depresie, solidaritate…si am trecut prin toate cu bine. Am fost intr-o tara straina, am invatat cum sa am grija de un copil, am fost in cel mai tare parc de distractii si m-am dat pe cele mai infircosatoare roller coastere, am suferit de caldura istovitoare, singuratate si tristete impletita cu un strop de speranta irosita. Mi-am sarbatorit ziua si am invatat cum sa gatesc la Arcalia. Am inceput al doilea an de facultate si primul meu mandat de coordonator…ah, cat entuziastm pot aduce inceputurile. Am muncit la proiecte, am socializat la Timisoara, am stat zile intregi la interviuri si assessmenturi, m-am bucurat si m-am strestat in acelasi timp, am sperat si m-am zbatut, m-am frustrat, am suferit si m-am ridicat ca sa o pot lua de la capat, ca sa am parte de un nou inceput. Am fost la mult prea multe petreceri. Evident nu regret noptile pierdute. Am dormit doua zile aproape fara intrerupere (in patul de acasa bineinteles). Am incercat sa retraiesc vechile amintiri, nu a mers. Am fost suprinsa si dezamagita in acelasi timp, eliberata si putin confuza, am trecut peste acea etapa. Cred ca ma maturizez…

Plecand de la aceasta ultima constatare, vreau ca in 2010 sa imi gasesc echilibrul. Vreau sa fiu mai curajoasa, vreau sa incerc si alte lucruri, vreau sa le pot face pe toate si sa imi ramana timp si pentru lucrurile pe care nu le-am planificat, vreau sa fac cate putin din fiecare, vreau sa imi intaresc prieteniile actuale si sa imi fac noi prieteni, vreau sa am mai mult timp pentru familie, vreau sa am mai multa incredere in mine si in ceea ce pot sa fac si as putea sa fac, vreau sa ma indragostesc…si vreau multe alte lucruri la care nu ma pot gandi acum :)

Regrete

2009-12-01T07:30:00.000-08:00

Am citit recent blogul lui Conea despre regret, fiind o cititoare fidela, si m-am gandit ca as putea scrie si eu cate ceva despre acest subiect.
Regretele pot fi oarecum imperios necesare in viata omului. In functie de cum isi privesc propriile regrete oamenii se impart in doua categorii. Majoritatea oamenilor vad regretele ca si lucruri pe care nu le-au facut sau le-au facut prost, alegeri care i-au adus unde sunt acum, intr-o situatie nu prea placuta, care au provocat neasteptate schimbari in viata lor, dar mai mult, ei vad regretele ca un permanent motiv de a se plange si de a-si regreta soarta. Ce-i drept e ca ne complacem in ele, ne aduc un fel de alinare, incercam sa ne scuzam pe noi insine si sa-i invinovatim cat mai mult cu putinta pe ceilalti. Mai sunt acei oameni, care privesc altfel regretele, le cad ca pe acele greseli din care poti sa inveti ceva, le vad ca o sursa permanenta de motivare, care stiu ca daca vrei sa faci ceva chiar poti, ca daca ai facut o greseala si ai ajuns intr-o situatie mai putin placuta, sau daca viata ta nu e tocmai asa cum vrei sa fie, poti sa schimbi ceva, oameni care refuza sa se complaca in situatii care nu-i caractezireaza, care au taria de caracter de a trece peste greseli si de a-si trai viata asa cum vor sa o traiasca.
Eu fac parte din cea de-a doua categorie. Am destule regrete: regret ca nu sunt destul de curajoasa si spontana uneori, regret ca ma stretesez pt lucrui mai putin importante, regret ca nu am citit si nu citesc tot ce am vrut si as vrea sa citesc, regret ca inca nu am simtit ce inseamna cu adevarat iubirea....cu toate acestea incerc sa imi depasec limitele cat de mult pot, sa ies din zona de confort si sa ma las din cand in cand purtata de val, incerc sa nu tin seama de toate detaliile lipsite de importanta, citesc cat de des pot si caut in continuare iubirea adevarata. Tu in care categorie te incadrezi? Gandeste-te la lucrurile pe care le regreti si incearca sa iti repari geselile din trecut.

">

Prima Sedinta...:)

2009-11-18T12:20:00.000-08:00

Am un sentiment diferit azi, e o alta stare, e ceva la care nu ma asteptam…e ciudat si totusi placut in acelas timp…si desi am asteptat de multa vreme momentul acesta a fost total diferit de cum mi l-am imaginat...Azi am avut prima sedinta a departamentului de Finante pe care-l coordonez in cadrul ASPR…ma bucur nespus ca am ajuns aici, ca am in departamentul meu oameni asa faini (numai fete si dragute toate :P). Astept cu nerabdare sa le cunosc mai bine si sa facem treaba buna impreuna, sa lucram ca o echipa si sa invatam multe lucruri unele de la altele. Sunt entuziastmata:D

This being said, here`s my new obsession, a new song for the night...

Duminica-n familiei:)

2009-11-14T10:33:00.000-08:00

Azi am o aut o zi plina. Dimineata ne-a gasit la Janis la Stuf la un pahar de vin fiert cu portocala, la rasete, dans pe muzica buna si socializare intensa, mi-a trezit multe amintiri de cand...Pofta de ras ni s-a mutat in camera lui Deea de camin, dar nu s-au oprit la atentionarile portarului ci datorita nevoii de somn. Dimineata m-am trezit cu telefonul sunand, am fugit repede in camera mea, am facut dush si apoi am mers la minunatul meeting unde m-am pierdut printr-o mare de oameni, nu pt a sustine un viitor presedinte sau pt a asculta un concert de muzica populara organizat de oameni din politica, ci pt a vedea, chiar si pentru putin timp, oameni dragi mie. Ziua a continuat cu interviurile individuale din sediul ASPR, cu oameni faini si povesti interesante, cu zambete si sperante pt ceea ce va urma. Mai avem si luni interviuri, si apoi gata...vin noii recrutii, noii membrii care sa ne motive, sa ne inspire, pe care sa ii ajutam, sustinem, integram, invatam si motivam la randul nostru. Seara a continuat cu o cina in stil ASPR...ciorba de perisoare, peste si cartofi prajiti in oficiul etajului 1. Multumim Anca:* Totul aducea a sentimentului unei duminici petrecute in mujlocul familiei...voie buna, glume si ras, poze, muzica in surdina...:)

Any day now...

2009-11-10T14:53:00.000-08:00

So here we go again…still in the same mood, still with the same hopes and as promise a new song for the day/ night. Any day now…
Enjoy!

Da, vreau...

2009-11-09T16:56:00.000-08:00

Nu stiu cum sa imi exprim toate sentimentele care ma cutremura acum, toate emotiile care imi stapanesc fiinta...uneori e foarte greu sa gasesti cuvintele potrivite si iti e chiar teama sa faci asta din dorinta de a nu spulbera farmecul momentului in care te-ai simtit asa...si totusi eu vreau sa scriu, sa imi concretizez aceasta stare pentru ca simt in acelasi timp o nevoie acuta de a o resimti si in viitor si sper sa pot face asta citind aceste randuri. Simt ca sunt pe drumul cel bun. Simt ca desi sunt mereu in criza de timp reusesc sa fac lucrurile pe care mi le propun si multe altele, simt ca am o viata activa si ca fac ceva ce conteaza. Stiu ca parerea mea e importanta si pot sa mi-o spun fara teama si stiu ca daca fac asta voi primi un raspuns, fie el pozitiv sau negativ, voi auzi si alte pareri care ma pot ajuta. Simt ca am de la cine sa cer ajutor atunci cand am nevoie si vreau sa fie mereu asa. Stiu acum mai mult ca niciodata ca nu sunt doar un student obisnuit. Simt ca persoanele importante din viata mea inteleg stadiul in care ma aflu si faptul ca imi ramene foarte putin timp pentru altceva. Stiu ca familia mea ma va intelege si ma va sprijini mereu, si chiar si atunci cand voi gresi ma voi putea intoarce la ei. Vreau sa ma indragostesc...Da,vreau...chiar vreau...nu stiu doar de ce e asa greu...poate daca ar mai fi si asta ar fi totul multe prea perfect incat ar parea ireal, dar macar pentru o perioada mi-as dori enorm sa fie asa...

Song of the day/night (get used to this :P)

ASPR

2009-10-28T08:48:00.000-07:00

ASPR...nu imi gasesc cuvinte sa exprim ce inseamna ASPR pt mine. Nici nu am nevoie de cuvinte. Voluntariatul inseamna mai mult decat cateva chestii in plus trecute in CV. Inseamna legare de prietenii, dezvoltare persoanla in multe domenii, experiente unice, oameni faini, munca in echipa, o imbratisare exact atunci cand ai nevoie, un zambet si o vorba buna, o sarcina dusa la sfarsit, satisfactia unui obiectiv atins, un eveniment care merge mai bine decat a fost planuit, o incurajare atunci cand te astepti mai putin...ar mai fi multe de zis. Ma limitez la atat azi si la prezentarea filmuletului de prezentare ASPR. PS: Cei care nu o cunosc pe prietena mea Diana, pot sa o vada acum, e tipa draguta careia ii sta bine parul :P

">

Stiu.

2009-10-26T10:24:00.000-07:00

Stiu ca nu am scris de ceva vreme. Stiu ca as putea scrie mai des. Stiu ca as avea despre ce sa scriu. Stiu ca probabil nimanui nu ii pasa de bogul asta. Stiu insa ca pt mine e important si ca imi ofera un sentiment de implinire personala. Dar mai stiu si ca nu imi merge netul pe laptopul meu si ca acum profit de lipsa Dianei si scriu de pe laptopul ei. Stiu ca am multe cursuri, multe sedinte, multe drumuri de facut, multi oameni cu care as vrea si nu am timp sa ma intalnesc, multe planuri pe care as vrea sa le vad desfasurandu-se, multe lucruri noi pe care mi-ar placea sa le incerc, multi oamenii pe care as vrea sa ii cunosc si prea putin timp ca sa fac toate astea. Stiu ca neglizez oamenii importanti din viata mea si regret asta si nu as vrea sa o mai fac. Stiu ca poate ma implic prea mult in unele lucruri si ca uit sau nu am resursele necesare sa fac altele poate la fel de importante. Stiu ca ma stresez prea mult pt lucruri prea putin importante. Stiu ca trebuie sa imi gestionez timpul mai bine. Stiu ca am luat unele decizi pentru care acum trebuie sa imi asum responsabilitate, dar nu le regret. Stiu ca nu ranesc intentionat. Stiu ca de la inceputul lui septembrie am facut atat de multe lucruri incat nu as sti de unde sa incep daca as vrea sa le scriu. Stiu ca invat ceva din fiecare experienta noua. Stiu ca lucrurile o sa se linisteasca in curand. Stiu ca imi place faptul ca am o viata activa, dar mai stiu ca am nevoie si de cate o pauza in care sa ma odihnesc si ca nu fac chiar nimic. Stiu ca in weekend plec la Timisoara si ca ard de curiozitate. Stiu ca as vrea sa fac mult mai multe lucruri, sa trec prin multe alte experiente, sa incerc lucruri noi, sa cunosc oameni interesanti, sa imi inving temerile, sa ma indragostesc. Probabil ar trebui sa stiu ca nu le pot avea pe toate. Dar stiu ca pot sa sper.

Fericire...

2009-10-09T10:49:00.000-07:00

Fericirea este relativa...Ce inseamna de fapt fericirea? Este foarte probabil ca un lucru care ma face pe mine fericita sa nu aiba acelasi efect asupra ta, din contra. Formele de fericire universale sunt greu de identificat cu atat mai mult cu cat in lumea in care traim valorile si principiile sunt intr-un proces de degradare si haosul este cel care ne conduce. Totusi, la nivel individual, ar trebui sa fim fiecare capabili sa identificam acele lucruri, situatii, experiente, persoane care ne fac fericiti. Desigur, este greu sa facem asta daca nu ne cunoastem pe noi insine, daca nu stim care ne sunt calitatile si defectele, care sunt lucrurile care ne ghideaza viata si care sunt scopurile care ne motiveaza. O sincera analiza a propriei persoane poate fi extrem de dureroasa.
Fericirea absoulta este un deziderat, dar ar trebui sa ne putem baza pe momente de fericire, fie ele relative, iluzorii, inselatoare. Atata timp cat putem gasi in aceste clipe de fericire imboldul care ne ajuta sa continuam, atata timp cat aceste momente ne dau luciditatea necesara de a vedea cat de norocosi suntem doar pentru ca existam si pentru ca aveam o groaza de posibilitati si de optiuni le dispozitie, atata timp cate ele ne lasa cu amintiri extraordinare din care putem sa ne luam ulterior forta de care aveam nevoie si atata timp cat ne leaga de persoanele potrivite pe care invatam sa le apreciem si mai mult, aceste clipe de fericire merita tot efortul nostru si ne putem declara fericiti pentru ca suntem capabili sa profitam de ele.
Momentele mele de fericire sunt multe si vin din cele mai diverse experinte: o conversatie placuta, o carte buna, o melodie cunoscuta auzita intr-un loc neasteptat, un pahar rece de cola, un film bun, un curs interesant, un obiectiv atins, un compliment cand te astepti mai putin, un prieten pe care poti conta cand ai nevoie, un zambet primit sau daruit, o imbratisare, o privelniste care iti taie respiratie, o experienta noua dar interesanta, o amintire uitata, o zi perfecta, cunoasterea unei noi persoane, un moment de liniste, un ras copios, o privire aprobatoare, o situatie la care te adaptezi mai bine decat ai fi crezut, un talent descoperit, o veche pasiune reinviata, o coincidenta placuta...lista ar putea continua. Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care care le stiu azi este faptul ca ma cunosc pe mine asa cum sunt eu si ca mi-am dat seama ca desi nu o sa am tot timpu parte de momente de fericire, pot sa descopar alte lucruri care nu credeam ca m-ar putea face fericita si care m-au suprins in acest fel. Te poti reinventa zi de zi, experienta cu experienta, pastrand ce e mai bun din tine si cautand sa iti imbunatatesti partile mai putin bune.

(,,Feicare experienta este o nastere”-Jaques Salome)

Leapsa:)

2009-09-14T14:51:00.001-07:00

Intr-un profund moment de plictiseala cand am ramas in pana de idei pe care sa le pot scrie pe blog am primit o provocare de la Ioana Francu (multumesc :* chiar imi e dor de ASPR). E de datoria mea sa duc leapsa mai departe asa ca ii provoc pe Andra, Irina si Conea :)

Aici aveti intrebarile si raspunsurile mele:

1. Daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?

Ion Creanga. Desi ,,Amintiri din copilarie,, are mai multe pagini decat aveam eu chef sa citesc la momentul copilariei mele, nu pot sa nu imi exprim admiratia pentru aprecierea traditiei si a folclorului, a originalitatii de care a dat dovada in prezentarea perioadei copilariei cu inocenta, bucuria si jocurile ei, care mi-au adus la momentul respectiv un zambet pe buze.

2. Cine-i cea mai influenta persoana in viata ta?

Hmm…nu cred ca am o persoana care sa ma influenteze constant, putini dintre prietenii mei au o astfel de putere asupra mea (nu e neapratat un lucru rau:P)

3. Care-i ambitia ta secreta?

Eh, nu ar mai fi secrata daca as dezvalui-o acum. Ambitiile mele apar in functie de scopurile pe care mi le propun, atat de termen scurt cat si pe termen lung. Acestea pot varia de la a cunoaste o persoana noua in fiecare saptamana, a termina un proiect, a lua un examen cu nota mare, pana la a-mi invinge teama de dentist, a-mi valorifica mai eficient timpul, etc.

4. Pretul gloriei?

Depinde ce se intelege prin glorie. Consider ca pentru a atinge gloria trebuie sa stii cand sa te opresti pentru a nu plati un pret prea mare deoarece acest statut poate schimba o persoana. Nu mi-as incalca principiile si nu le-as face rau celor din jur penru a atinge gloria.

5. Greci sau Romani?

Apreciez cultura, istoria, traditiile, obiceiurile ambelor popoare dar trebuie sa ii aleg pe Romani.:)

6. Cand ti s-a intamplat ca lectiile invatate de la cei vechi sa contribuie la succesul tau?

Nu cred ca gasesc un exemplu concret. Imi place sa invat din propriile greseli asa ca ma ghidez dupa ratiunea, experienta si intuitia proprie, dar ascult sfaturile celor din jur si tin cont de parerile lor.

Era a treia dimineata…

2009-08-07T00:08:00.001-07:00

Era a treia dimineata…vantul de vara mangaia usor perdele maronii ale ferestrelor mari care ascundeau o privelniste fermecatoare, razele aurii ale soarelui patrundeau usor in camera spatioasa invaluind patul imens acoperit cu o cuvertura inflorata in care statea ea. Era a treia dimineata de cand nu se ridicase din pat, de cand plangea necontenit, de cand isi derula aceeasi imagine in minte, de cand el ii spuse ,, Nu te mai iubesc…te parasesc...”.Afara se intrevedea o zi splendida, mirosul florilor de la magazinul de jos se impletea cu mireasma prospetimii diminetii de vara…Se saturase de plans…trase cuvertura si isi puse picioarele subtiri cu unghii vopsite in rosu pe podea, calculandu-si parca urmatoarea miscare. Hotara sa se ridice. Parul ei brunet sclipea in bataia soarelui acoperandu-i umarul gol. Purta tricoul lui alb care ii venea mult prea mare, dar care inca mirosea a el. Se indrepta cu pasi inceti spre fereastra deschisa si patrunse in balcon. Betia de arome o lovi si respira profund mireasma care plutea in aer. In ochii ei negri si fermecatori se acundea o tristete nemarginita. Strada era pustie…Se aseza in fotoliul ei de paie acoperit in alb cautand parca un loc de refugiu si ramase asa cateva minute incercand sa isi limpezeasca gandurile. Isi ridica privirea si se uita acum sper cerul de un albastru pur. Nimic nu mai avea sens. Era mult prea mult, isi spuse. Contempla la viata ei perfecta care se transformase acum intr-un haos. Sufletul ii era rascolit de trairi contradictorii si se simtea extrem de vulnerabila. Isi simtea inima grea, sfasiata intr-o mie de bucatie pe care nimeni nu le va mai putea pune vreodata la loc. Urma un moment se luciditate in care realiza ca trebuie sa il uite, el nu merita atata suferinta. Refuzase sa dea crezare zvonurilor care roiau in jurul ei, avusese deplina incredere in el dar el o inselase…iubea o alta femeie. Gata cu plansul, gata. Soneria se auzea de cateva minute dar o ignorase, nu vroia sa vada pe nimeni. De partea cealalta a usii se auzi o voce plina de regret: „Sunt eu, imi pare rau, am fost un prost…” Intreaga ei fiinta tresari la auzul vocii lui, insa era atat de confuza incat nu isi putea stapani miscarile. Traversa camera cu repeziciune fara sa scoata o soapta. Se opri brusc in fata usii si ramase nemiscata…

Linistea din nebunie...

2009-07-31T13:46:00.000-07:00

Experienta de a vedea un om nebun la mai putin de un metru in fata ta se poate numi cel putin marcanta. Nebunia lui era redata prin strigate puternice parca venite de pe alta lume amestecate cu un ras isteric si necontrolat, zbaterea trupului pe targa pe care sufletul ii era tinut incatusat, miscarea rapida a capului cu parul carunt si zburlit si o tristete nemarginita in ochii lui care exprima pierderea totala a controlului. Era dus spre sedare. Nenumarate voci se auzeau pe holul luminat puternic, toate vorbind despre acelasi om, nebunul...despre ceea ce l-a adus aici, despre ce aveau sa faca cu el. Toti oamenii de pe hol il priveau nedumeriti si isi imaginau tot felul de scenarii, toti murmurau in timp de omul radea acuma cu o pofta de nestapanit. Un politist asezat intr-un colt analiza cu suspiciune pe toata lumea si nu schita nici macar un gest. Cei de pe ambulanta impingeau targa in timp ce usile mari ale camerei de urgenta se deschideau si omul era impins inauntru fara sa stie ce il asteapta, sau poate stia...poate el avea o explicatie pentru toate astea, pentru tot comportamentul lui, poate avea chiar si o portita de iesire, poate a fost doar un moment de slabiciune, poate...dar in ochii tuturor el era doar un nebun. Usile camerei de urgente s-au inchis cu un scartait usor care estompa strigatele disperate pana cand acestea si-au pierdut toata intensitatea...a durat doar o secunda si apoi o linsite totala s-a instalat, toti oamenii de mainainte parca au disparut, nici macar politistul nu mai era in coltul lui...eram singura si era liniste...

Doar tu si marea...

2009-07-12T13:24:00.000-07:00

Marea…marea iti spala toate pacatele…Azi am fost la mare, pentru prima data…e nemaipomenit, magulitor, inedit. Am avut de toate: nisip fin, soare cu raze blande, briza de vara, valuri nestapanite, plaja numai buna de plimbat si...Cand vezi prima data o asemenea frumusete a naturii nu ai cum sa nu ramai impresionat, apa albastra cat vezi cu ochii, cer senin si parca pierzi linia orizontului, iti da o sensatie de libertate nemarginita pe care nu o puteai simiti niciodata inainte. Atingi nisipul cu picioarele si nu te poti opri din mers, vrei sa ramai cu acea prima traire mereu si faci o poza…Te repezi spre valuri si simti adierea usoara a brizei care te indeamna sa uiti de toate si sa traiesti clipa. Simti cum apa spumeganda iti mangaie picioarele desculte si valurile se apropie timid doar pentru tine. Vrei tot mai mult si incepi sa te plimbi pe plaja lasand soarele sa iti incalzeasca tot corpul, te uiti in jur, admiri nemarginitul si brusc realizezi ca esti…singur. Doar tu si marea…

Change

2009-06-25T02:44:00.000-07:00

It`s a strange thing when things change…When you take the time to sum things up you might just discover interesting things, a mixture of feelings at the end of a quite important period, a piece of you, a year of your life. I do believe this was my best year…I mean that, and I know it was cause i`ve been thinking about this for a while. It was just the change I needed. I think the most important thing in realizing this is the fact that now when I look back I have no regrets. I loved, I cried, I smiled and laugh a lot, I meet new people, I made a lot of new friends, I let me surprise myself, I adapted to a whole new life when everyone thought I couldn`t, I took responsibility for my own actions, I tried so many new things, I read things that will help me later in life, I stayed up many nights studying (as most students do), I probably watched all the movies that I could watch, I learned that is fun to meet new people, I learned that challenging to have many things to do all the time, I learned that you don`t need many things to be happy, I learned that people can change but only if then want to, I learned how to let go of the past and move on, I learned that when you think that you are in an impossible situation there is always something you can do to straighten things up, I learned how important words are and how significant can they become, I know that friendship is complicated but if someone doesn`t want to be your friends there is nothing you can do about it and it`s probably better this way, I learned that there is true friendship in spite of all, I know that time doesn`t stop even if all you need is a moment to breath, I learned how change can sometimes be good. I learned all these things because I had to make a change in my life and I have many people to thank for this but I think I have to thank myself first.
So here I am, faced with another change…The end of my first year of college, the beginning of the summer. I feel sad because all this has to end, I am glad I could get thought this year and learn so many things, I am thankful for everything i`ve come to discover, I am curios of what this summer might bring and what next year has reserved for me. Until then all I can do is make planes and look optimistic to the future. I`m going home, spend the weekend having fun, catching up with my friends and bounding with new ones, spending time with my family, after that Italy here I come, books, sun and relaxation. Who knows what`s going to come next?

Questions and answers

2009-06-19T16:05:00.000-07:00

I was often accused that I don not answer the question that I am being asked as I should. Most of people usually expect an Yes or No answer because it makes it easier to assimilate the response. I don`t believe that this issue is that simple. It may be because we want to avoid a direct answer or is just up cover up cause we don`t know what to answer or at times we want to show to the others how smart we are by using fancy words. Either way, why should we be forced to restrain our opinion to a so simple answer? I believe that most of the questions we ask do not expect such an answer or else most of our conversation we have will be quite boring. I think and state the answers are more complicated and complex than that and once a question is asked it expects a proper response.
I do think I am opinionated and I do know that most of the times I don’t want to stop myself from giving a complex answer when the situation requires one. Word can be so meaningful, so motivating, so helpful that it would be a shame not to use them as often as we can and in such combinations that not only help people but give them a thing to think about, awakens in them more and more questions. Words should not be restrained nor wasted.
So lets make a deal: I will answer any question you may have in the way you want me to answer it and then you will get to choose which way is better. As for my questions regarding this world and all that comes with this live, I will write about them soon. Until then, use words wisely and you`ll have so much to gain!

2009-06-17T13:04:00.000-07:00

Consider ca anumite gesturi sunt esentiale pentru supravituirea unei relatii. Cred ca sunt multe lucruri care trebuie pretuite si in urma unei relatii trebuie sa ramanem cu multe amintiri frumoase care sa ne aduca zambetul pe buze in momentul rememorarii experintelor din trecut. Vreau pe cineva care nu tine seama de trecerea timpului atunci cand suntem impreuna. Vreau pe cineva care sa ma faza sa zambesc.Vreau pe cineva cu care sa pot purta conversatii interesante, inteligente, care poate sa isi exprima propria opinie indiferent despre ce subiect este vorba, care vrea si poate sa imi raspunda la orice intrebare as avea, indiferent cat de stupida a fi. Vreau pe cineva in preajma caruia sa pot fi eu insumi, sa nu trebuiasca sa imi masor fiecare cuvant sau gest, sa imi permit sa fiu asa cum vreau sa fiu. Vreau langa mine pe cineva care sa stie aprecieze lucrurile marunte in viata, detaliile care dau semnificatie existentei noastre si care vrea sa le impartaseasca cu mine. Vreau pe cineva de la care pot sa invat lucruri constant. Vreau pe cineva care sa ma surprinda cand ma astept mai putin. Vreau sa traim experiente memorabile impreuna, sa trecem prin incercari care sa ne intareasca, sa avem parte de lucruri extraordinare. Vreau pe cineva care sa ma faca sa ma simt iubira, apreciata, dorita, protejata. Vreau pe cineva care sa ma iubeasca neconditionat si caruia pot sa ii raspund cu aceeasi iubire. Vreau poate imposibilul intr-o relatie. Si poate sunt putin irealista avand aceste dorinte dar vreau...Nu e imposibil, sau vreau sa cred ca nu e... nu e ca si cum nu te-ai putea simti iubira, apreciata, dorita, protejata inafara unei relatii, dar e acel sentiment care te face sa te simti implinit, pe deplin fericit stiind ca cineva special se gandeste la tine, ca cineva va fi acolo langa tine indiferent de ceea ce va urma...Da, stiu...irealistic iar si iar...dar toti avem dreptul sa visam. Asa ca si eu pot visa la asta, azi visez.

PS: Postare scrisa in timp ce incercam sa invat la congnitiva. Am zis incercam pentru ca eu visam cu ochii deschisi. Visatul asta ma va costa mult:P

Ziua revoltei

2009-06-10T07:38:00.000-07:00

Da, e ziua revoltei! Sistemul de invatamant din Romania lasa mult de dorit si are nenumarate goluri greu de acoperit. Nu voi scrie despre asta. Daca nu esti competent pentru a fi profesor, nu te face profesor. Daca nu poti sa iti impui auotitarea si sa iti sustii punctele de vedere avand aceasta meserie, probabil ai ales gresit ceea ce faci.
Si cand crezi ca nu te mai suprinde nimic, apare asa o mica chestie care da totul peste cap, o lovitura de teatru a vietii. Munceste si vei ajunge departe- e doar o zicala. Traim intr-o societate ca nu isi motiveaza membrii. Da, poate majoritatea dintre noi nu vrem sa fim motivati in nici un fel si ne complacem in situatiile in care suntem gasind tot timpul alte persoane, lucruri, sisteme, alinieri cosmice si ironii ale sortii pe care sa dam vina. Si uneori chiar poate fi ironic. Traim intr-o societate care nu iti apreciaza membrii. Pentru ceilalti, cei care chiar depun eforturi, muncesc si vor sa creeze ceva prin puterile proprii aprecierea este destul de esentiala, mai ales daca propria societate se chinuie sa iti puna bete in roate, sa te impiedice sa progresezi. Desigur, multe vorbe la mijloc, cuvinte legate cu sau fara sens,. Daca reusesti sa intelegi sensul poti fi castigat, daca nu, e bine si asa. Cat despre fapte, actiunile noatre ne caracterizeaza comportametul intr-un anumit moment al vietii noastre, nu va lasati pacalit, e doar o faza prin care treceti. Sunt doar vorbe, nu va lasati pacaliti de sensurile aparente.Incercarea spre progres va fi repede stopata prin actiunea voluntara sau involuntara a societatii. Si stai studentule si invata si ne-om vedea in sesiunea de restante! (Va urma)

4 a.m.

2009-06-04T18:37:00.001-07:00

So, here I am.. Is four in the morning and I obviously have nothing better to do at this time…nope, i`m lying cause the truth is i`ve discovered the fact that writing has a therapeutic effect on me, so I just might have to do this more often. I think that staying up until this late hour might be due to stress, insomnia or to the almost entire pepsi bottle I drank. And yeah you were so right about that…ice cream and pepsi, that just might turn into my favorite desert. Starting to read a book at 1 am about aggressiveness it`s not a good idea either, believe me. It gets you thinking, and being lonely in a room thinking of why wars start and why we don`t want peace and about the fact that so little things separate us from animals, and how we create all sort of mechanisms to protect ourselves but it the end we just end up being selfish….Don`t think about this things at 4 am, it won`t get you places. Still I just might be rumbling around and making no sense…still I feel more awake now that I sometimes do in the middle of the day…So, these are just some stuff I end up writing in the middle of the night, almost morning. Do you think I should go to sleep now?

Zambet:)

2009-06-01T13:23:00.000-07:00

Ne incurcam in cele mai mici detalii ale vietii, ne lasam prinsi de cele mai mici greseli, nu putem depasi cele mai nesemnificative obstacole, ne vine greu sa uitam trecutul si sa privim spre viitor, ne cufundam in regrete si uitam ceea ce conteaza cu adevarat, uitam sa traim.
Nu subestimati niciodata puterea unui zambet!

I know...

2009-05-27T01:07:00.000-07:00

Life has this unbelievable power to amaze us when we least expect it. Some of the experiences that we might go trough are meant to awaken us form our own reality, from a wrong path that we might be going on, while at some we fail to see the purpose. Just because we don`t see it, that doesn`t mean it doesn`t have one or that we we`ll not discover it later. Even if, we never realize what the purpose of such an experience was, we can feel that something has changed, something is different.
Some of the experiences I`ve gone trough have taught me unexpected things. I know now, that I am responsible for my own acts, mistakes, decisions, and I can only blame myself if things don`t go as I want them to. I know that there are many types of people in the world, and I don`t have to judge them by their appearance or by my first impression, cause they might be deceiving, still I have to choose my friends wisely. I know that I can do so much more than I think I can only if u I put my mind to it just because i`m hardworking and motivated enough. I know that things don`t always go the way you plane them to, and I should be prepared for that, and if i`m not, I know that the way I adapt to a situation is important. I know that motivation and autosuggestion are two of the most important things that we can use in our advantage. I know that just because you think you are not good at doing some thing this doesn`t mean it`s true, all you have to do is try. I know that life is very short and we should try to make the best of the time we have, cause we never know when the end might come. I know that just because we think that a sad thing cannot happen to you, that doesn`t mean it really can`t . I know that we all may go through similar situations, what makes the difference is the way we embrace them. I know that respect, trust and love are essential to every relationship. I know that sometimes not all things can be done perfectly and I can accept it. I know that sometimes people might just need a break to forget about their problems and just relax, and this is a good thing. I know that even if something might seem hopeless at a time or without solution, we can always find the power to solve them and move on. I know that I should learn from every experience. I know…

2009-05-21T01:19:00.000-07:00

In ultimul timp am citit tot mai multe lucruri care m-au facut sa imi reamintesc cat de recunoascatoare trebui sa fiu pentru tot ceea ce am: sanatatea fizica si psihica, capacitate de acumulare a cunostiitelor, abilitatea de a ma dezvolta personal si profesional, de a invata din experientele si greselile mele, cat si a celor din jurul meu, capacitatea de a nutri sentimente neconditionate fata de cei ce ma inconjoara, si multe multe altele.

Singurul lucru care ne lipseste noua oamenilor in general este Motivatia.
Nu vrem sa progresam, ne complacem in situatii nesatisfacatoare si dam vina pe destin sau pe ceilalti, niciodata pe noi insine, fiind mult mai simplu sa ii vezi pe ceilalti vinovatii de toate micile dezastre care ti se intampla, decat sa treci prin procesul dureros de a-ti recunoaste propriile greseli. Cronsider ca o analiza periodica amanuntita a propriei persoane este eficienta si necesara. Astfel, am putea vedea ce ne place la noi, care ne sunt caliatile si defectele, ce putem imbunatatii, ce vrem sa schimbam si cum putem face asta. Acest lucru ar presupune un oarecare grad de autocunoastere. De aici ar putea pleca si automotivarea.

Nu imi plac schimbarile, nu fac lucruri spontane, imi e friica cand nu detin controlul complet sau cand nu stiu la ce sa ma astept. Cateva lucruri la care lucrez personal implica: teama de a vorbi in public, lipsa spontanietatii si a curajului in actiuni si fobia de dentist. Cum sa imi imbunatatesc toate acestea? Frecventez locuri unde as putea sa imi exprim parerea liber si aleg grupurile de oameni in locul singuratatii. Saptaman asta, fara nici un plan premeditat am intrat intr-un salon de infrumusetare si mi-am facut o coafura completa noua si neasteptata, si...imi place. In acesta dimineata am fost la dentist si mi-a trebuit mult curaj, si am sa merg si saptamana viitoare.

Eu ma automotivez. Tu?

Multumiri!

2009-05-17T04:18:00.000-07:00

Dupa un weekend plin de experiente inedite, simteam nevoia sa scriu...si uite-ma aici, scriind.
Sunt inca acasa si acest lucru imi trezeste tot felul de amintiri si sentimente pe care credeam ca le-am uitat sau pe care imi venea greu sa mi le amintesc. Ma gandeam la cat de recunoscatori ar trebui sa le fim persoanelor din jurul nostru care ne ajuta, ne sustin si ne motiveaza, care sunt acolo pt noi cand avem nevoie de ei, la bine si la rau, gata sa ne asculte si sa ne sfatuiasca oricand. De multe ori m-am considerat o persoana ghinionista la acest capitol si am avut multe dezamagiti in aceasta privinta, dar acum, avand un moment mai optimist (multa lume va fi bucuroasa ca pot folosi acest cuvant), vreau sa le multumesc celor care sunt mereu alaturi de mine si ma sustin neconditionat, si stiu ei bine ca eu am nevoie de multaaaa sustinere, dar dau si mult inapoi. Multumesc ca esti langa mine si imi dictezi fiecare cuvant intr-un amarat de email pe care nu ma pricep sa il scriu, ca at cand am de dat un telefon important imi sorbi fiecare cuvant si ma aprobi zambind, soptindu-mi ce sa zic in continuare, ca atunci cand am chef sa citesc toate prostiile de pe net, fie ele interesante sau nu, stai cuminte si ma asculti doar pt ca stii ca vreau eu sa le citesc, pt ca razi cu mine cand am nevoie, ma asculti cand ma plang (destul de des), esti acolo cand am chef sa fac cate o chestie neobisnuita si ma sustii mereu. Multumesc ca atunci cand trecem printr-o chestie aiurea amandoi, te uiti la mine si primul lucru pe care ma intrebi e: Esti bine?, ca dupa ce avem mici certuri si crezi ca nu ma mai poti suporta, ma suni dupa o saptamana si totul revine la normal, ca nu incerci sa ma schimbi desi crezi ca poate mi-ar fi mai bine altfel, ca esti acolo cand am nevoie sa iti scriu si ca ma faci sa rad mereu, ca desi te-ai obisnuit cu mine asa, ca inca mai esti langa mine. Multumesc ca ma suprinzi mereu, ca ma suni la 1 noapte si imi zici: Nu e nimic, vroiam doar sa iti aud vocea, atata tot!, ca ai fost langa mine atata timp si ma cunosti atat de bine. Multumesc ca imi multumesti mereu, ca ma apreciezi, si ca stii cand si cum sa ma motivezi si ca o faci constant. Multumesc pt mesajele spontane, pentru intalnirile neasteptate, pt amintirile de neuitat, pentru pauzele de ras, pt zambetul si ochii blanzi cu care ma intampinati, pt ca imi dati exact ce am nevoie atunci cand am nevoie, pt ca stiti cand sunt suparata si cum sa ma faceti sa imi treaca, va bucurati alaturi de mine cand sunt fericita, ma faceti sa ma simt parte din voi, ma ajutati sa ma integrez si ma indrumati mereu, imi dati motivatia de a merge mai departe, ma sprijiniti cand imi vine cate o idee, pt ca sunteti aici si nu vreti sa nu fiti. Nu uit nimic, chiar daca nu sunt toate spuse aici, le simt pe toate si sunt recunoscatoare. Multumesc!

Emil Cioran-Arta de a fi psiholog

2009-05-14T08:57:00.000-07:00

“Arta de a fi psiholog nu se invata, ci se traieste si se experimenteaza, deoarece nu exista un complex de canoane care sa-ti dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferentiale ale vietii sufletesti. Nu esti un psiholog bun daca tu insuti nu esti un subiect de studiat, daca materialul psihic nu ofera zilnic o complexitate si un inedit, care sa excite curiozitatea ta continua. Nu te poti initia in misterul altuia daca tu insuti n-ai un mister in care sa te initiezi. Pentru a fi psiholog trebuie sa fii atat de nefericit incat sa pricepi fericirea si atat de rafinat incat sa poti deveni oricand barbar; iar disperarea in care traiesti sa aiba totdeauna atata ardoare, incat sa nu stii daca traiesti in pustiu sau in flacari. Proteic, polimorf, pe cat de centripet, pe atat de centrifugal, formele vietii sa se combine in tine atat de multiple si atat de complex, incat extazul pe care-l vei atinge sa fie estetic, sexual, religios si pervers. A fi psiholog inseamna a te invarti in fiecare moment in jurul axei tale. Aceasta este intaia conditie; a doua, este a avea atata mobilitate, incat celorlalte fiinte sa-ti fie atatea centre de gravitate cate poate avea o fiinta proteica.
Simtul psihologic este expresia unei vieti care se contempla pe sine in fiecare moment si care in celelalte vieti vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toti ceilalti oameni parti din tine, franturi ale fiintei tale. Si in dispretul pe care orice psiholog il are pentru oameni este o secreta si o infinita autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbraca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte. Cum acest proces epuizeaza repede pe oameni, ei avand continuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictiseste mai repede de oameni, pentru ca el este prea putin naiv pentru a avea prieteni si prea putin inconstient pentru a avea iubite.
Niciun psiholog nu incepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic.
Este, in acest sfarsit, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea putina iluzie in cunoastere, pentru ca, sa nu fi ajuns prin cunoastere la deziluzie.
Putina cunoastere incanta; multa cunoastere dezgusta. Cu cat cunosti mai mult, cu atat vrei sa cunosti mai putin. Cine nu sufera din cauza cunoasterii, acela n-a cunoscut nimic.

PS: Arta de a fi psiholog...And nothing else to add! (Multumesc Paul:)

Octavian Paler-Avem Timp

2009-05-13T11:51:00.000-07:00

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute, dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte,
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

PS: Am invatat si eu multe dintre aceste lucruri si sper sa ajung sa le invat pe toate. Tot ce stiu e ca invatam mereu de la noi insine si de la cei din jururl nostru, din experiente, fapte, vorbe, din tot ceea ce ajungem sa traim si sa simtitm. Doar ca, uneori avem nevoie sa ne reamintim ce am invatat pentru a putea sa invatam in continuare. Asa am simtit si eu nevoia sa recitesc aceste randuri si sa imi reamintesc tot ce am invatat.

Sad day...

2009-05-11T05:07:00.001-07:00

Apasatoare plictiseala printre marea de dezamagiri. La ce iti folseste toata munca daca oricum nimic nu e pe merit, nimic nu e correct si totul e relativ. In unele zile poate iti vine sa zici ca nimic din ceea ce faci sau vei face nu va putea sa schimbe calea pe care esti, fie ea bunsa sau rea, nimic din ceea ce spui nu conteaza, nici fapte, nici vorbe, totul este irelevant, noi suntem finite irelevante care nu pot schimba cu nimic lumea asta in care traim, ne ducem existenta, trecem prin toate fara rost si ne stingem ca o flacara in bataia vantului…si toate pentru ce? De ce sa te mai chinui sa mai faci bine, de ce sa vrei sa ajuti cand ajutorul nu iti este apreciat, de ce sa te stradui sa iti duci sarcinile la bun sfarsit cand nimeni nu iti ia in considerare munca, cum poti sa mai continui fara un gram de motivatie si de unde sa iei dorinta aceasta cand nimic din jurul tau nu te ajuta. E trist…noi suntem tristi si traim intr-o lume trista. Si mai trist e ca totul pare pierdut...

PS: Azi sunt putin dezamagita, maine poate va fi mai bine…

Pauza de ras:)

2009-05-07T13:20:00.000-07:00

Pentru a continua articolul postat azi vreau sa va ofer un motiv sa luati o pauza de ras. Have a great laugh:)

Cele ce urmeaza au fost extrase dintr-o carte numita “Disorder in the American Courts” si sunt lucruri reale spuse in timpul proceselor, publicate apoi de reporteri specializati in relatarea proceselor :

AVOCATUL : Aceasta astenie grava va afecteaza memoria ?

MARTORUL : Da

AVOCATUL : In ce fel va afecteaza memoria ?

MARTORUL : Uit

AVOCATUL : Uitati ? Ne puteti da un exemplu de ceva pe care l-ati uitat ?

……………………………………

AVOCATUL : Doctore, e adevarat ca daca o persoana moare in somn, el nu-si va da seama de treaba asta pana a doua zi dimineata ?

MARTORUL : E adevarat ca dumneata chiar ai trecut examenul de barou ?

………………………………………

AVOCATUL : Fiul cel tanar, cel de douazeci de ani, ce varsta are ?

MARTORUL : Are 20 , cam ca si IQ-ul dumneavoastra

……………………………………..

AVOCATUL : Erati de fata cand v-a fotografiat ?

MARTORUL : Glumiti ?

……………………………………

AVOCATUL : Deci data conceperii (bebelusului) a fost 8 August

MARTORUL : Da

AVOCATUL : Si ce faceati dumneavoastra atunci ?

MARTORUL : Cam ce credeti ca faceam ?

………………………………………….

AVOCATUL : Ea avea trei copii, asa e ?

MARTORUL : Da

AVOCATUL : Cati din ei erau baieti ?

MARTORUL : Niciunul

AVOCATUL : Era vreunul din copii fata ?

MARTORUL : Onorata Curte, cred ca am nevoie de un alt avocat. Pot sa-mi iau un alt avocat ?

……………………………………………

AVOCATUL : Cum s-a incheiat primul dumneavoastra mariaj ?

MARTORUL : Prin moarte

AVOCATUL : Si prin moartea cui s-a incheiat ?

MARTORUL : Incercati sa ghiciti !

………………………………………………

AVOCATUL : Puteti descrie individul ?

MARTORUL : Cam de inaltime medie si purta barba.

AVOCATUL : Era barbat sau femeie ?

MARTORUL : In afara de cazul in care era vreun Circ in oras, as merge pe varianta barbat.

………………………………………………..

AVOCATUL : Are aparitia dumneavoastra aici vreo legatura cu Nota de Dispozitie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastra ?

MARTORUL : Nu , asa ma imbrac eu cand merg la serviciu

………………………………………………..

AVOCATUL : Doctore, cate din autopsiile pe care le-ai facut au fost pe oameni morti ?

MARTORUL : Toate. Cei inca vii … se zbat prea mult !

……………………………………………….

AVOCATUL : TOATE raspunsurile dumneavoastra trebuie sa fie ORALE. Bine ? La ce scoala ati fost ?

MARTORUL : ORALE.

………………………………………………..

AVOCATUL : Va amintiti la ce ora ati examinat trupul ?

MARTORUL : Autopsia a inceput la ora 8.30 p.m.

AVOCATUL : Si D-nul Denton era mort in acel moment ?

MARTORUL : Daca nu, in mod sigur a fost pana am terminat autopsia !

………………………………………………

AVOCATUL : Esti calificat sa dai o mostra de urina ?

MARTORUL : Dar dumneata chiar esti calificat sa pui intrebari ??

…………………………………………………

AVOCATUL : Doctore, inainte sa faci autopsia, ai cautat sa vezi daca mai avea puls ?

MARTORUL : Nu

AVOCATUL : Ai controlat tensiunea ?

MARTORUL : Nu

AVOCATUL : Ai verificat daca mai respira

MARTORUL : Nu

AVOCATUL : Deci e posibil ca pacientul sa fi fost inca viu atunci cand ai inceput autopsia ?

MARTORUL : Nu

AVOCATUL : Cum poti fi sigur Doctore ?

MARTORUL : Pentru ca creierul lui statea pe o tavita pe biroul meu

AVOCATUL : Inteleg, dar nu ar fi putut totusi ca pacientul sa fie viu, in ciuda acestui lucru ?

MARTORUL : Ba da, e posibil sa fi fost viu si sa practice avocatura !

Ieri am ras!

2009-05-07T03:47:00.000-07:00

Ieri am ras. Am ras atat de tare incat m-am surprins pe mine insumi. Am ras pt. ca aveam nevoie sa rad. Am ras pt ca printre atatea foi, carti, articole, caiete despre sinuciderii, emotii si design experimental, nu mai gaseam nici o motivatie sa continui cu exceptia unei pauze de ras. Am ras pt. ca am cea mai draguta prietena care zice uneori cate o replica comica fara sa isi dea seama cat de comica e si apoi asteapta cu privirea nevinovata un raspuns din partea mea. Am ras desi nu sunt o persoana optimista, chiar din contra, dar am momentele mele in care rad din toata inima. Cat de benefice sunt pauzele de ras. Ar trebui sa le acordam mai multa importanta si mai mult timp...tu cat de des razi? As vrea sa va incepeti fiecare zi cu o portie de ras sau macar cu un zambet sincer.
PS: Multumesc Diana pt. ca mi-ai retrezit pofta de ras!:)

2009-05-06T12:32:00.001-07:00

Cu siguranta atunci cand ati vazut un film sau ati citit o carte au fost cateva citate care v-au impresionat, cateva vorbe de duh care v-au dat de gandit, sau pe care ati vrut sa le memorati, unele care ati crezut ca le veti urma si altele care se potriveau cu starea in care erati in acel moment. Si eu am fost de multe ori in aceste situatii si de aceea v-am scris aici cateva citate ale unor autori celebri si unele replici din filme pe care eu le consider valoroase. Sper ca si voi pastrati asemenea vorbe frumoase care sa va aminteasca de unele perioade minunate si care sa va dea mereu de gandit. Enjoy!

This above all: to your own self be true.

Life is a single skip for joy.

Things don`t have to be extraordinary to be beautiful, the ordinary can be just as beautiful.

The secret of happiness is making others believe they are the cause of it.

It is never too late to set another goal or to dream a new dream.

It`s choice, not chance, that determines our destiny.

There is no formula for success except the unconditional acceptance of life and what it brings.

Play hard, play fast, play loose and fair, play as if there`s no tomorrow. It`s not about win or lose, it`s about how you play the game.

The clock is running. Make the most of today. Time waits for no man. Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. Today is a gift. That`s why it is called the present.

There`s always some madness in love. But there`s also always some reason in madness.

Love is the triumph of imagination over intelligence.

I have seen what a laugh can do. It can transform almost unbearable tears into something bearable, even hopeful.

If you must choose between two evils, pick the one you’ve never tried before.

2009-05-06T05:57:00.000-07:00

No words, just music!

http://www.youtube.com/watch?v=5NDuj-MyVyA

Norah Jones - Don’t Know Why

I waited ’til I saw the sun
I don’t know why I didn’t come
I left you by the house of fun
I don’t know why I didn’t come
I don’t know why I didn’t come

When I saw the break of day
I wished that I could fly away
Instead of kneeling in the sand
Catching teardrops in my hand
My heart is drenched in wine
But you’ll be on my mind
Forever

Out across the endless sea
I would die in ecstasy
But I’ll be a bag of bones
Driving down the road along

My heart is drenched in wine
But you’ll be on my mind
Forever

Something has to make you run
I don’t know why I didn’t come
I feel as empty as a drum
I don’t know why I didn’t come
I don’t know why I didn’t come
I don’t know why I didn’t come

Tu cine esti?

2009-05-05T12:19:00.000-07:00

Am sa incep prin completarea acestui chestionar. Sper sa faceti si voi la fel, deoarece e important sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne stim aprecia calitatile si sa fim constienti de defectele noastre pentru a le putea modifica, sa stim lucrurile de care avem nevoie si cele pt care ar trebui sa fim recunoscatori, sa ne amintim experientele din trecut din care am putut invata lectii dureroase, dar si cele care ne-au adus un zambet pe buze. Succes:)

Sunt: ceea ce par a fi
As vrea: sa zambesc mai des
Pastrez: amintiri, agende
Mi-as dori: sa imi ating toate telurile
Nu-mi place: sa fiu mintita
Ma tem: de singuratate
Aud: propria constiinta (:P)
Imi pare rau: pentru faptul ca critic prea mult, sunt prea pesimista
Imi plac: zambetele, familia, prietenii
Nu sunt: spontana
Cant: foarte des, dar mai mult pt mine
Niciodata: nu o sa renunt la un lucru pe care mi-l doresc cu adevarat
Rar: fac lucruri spontane si curajoase
Plang: mai rar in ultima vreme
Nu sunt multumita: de aspectul meu fizic
Sunt confuza: de prea multe ori
Am nevoie: de iubire, familie, prieteni, imbratisari
Ar trebui: sa ma bucur mai mult de ceea ce am, sa fiu mai optimista
Familia: cea mai importanta
Greseli majore: nu mi le amintesc, incerc sa nu fac
Hobbiuri: muzica, filmele
Intimitate: I need it
Jeans: multumesc celui care i-a inventat
Kitch: nu pt mine
Lucruri interzise: nimic nu e interzis
Machiaj: depinde, destul de des
Niciodata nu ai spune/ face/ purta: minciuni grave/rani pe cineva intentionat/chestii f roz sau vulgare
Original: lipsa de originalitate in zilele noastre
Parfum preferat: experimentez (Kate-Kate Moss)
Reguli : majoritatea trebuie respectate, dar e fun sa le mai si incalci
Shopping: f rar, cand am nevoie de ceva
Teatrul : ar trebui sa merg mai des(lipsa de timp)
Tentatii: peste tot
Tinuta perfecta: casual, jeans si un tricou
Vacanta perfecta: liniste, soare, relaxare
Ziua de nastere: 04.sept.1989