Perioada de tranzitie. Part 1.

Nu am mai scris de atat de mult timp incat acum ma gandesc ca am uitat cum trebuie sa fac asta. Si apoi imi amintesc ca atunci cand vine vorba de scris nu e niciodata o chestiune de cum trebuie (exceptand corect gramatical), si de ce anume vrei sa exprimi si sa transmiti. Nu vreau sa scriu nimic despre starea mea perceputa de sanantate, despre sesiune, despre licenta, despre micsorarea timpului, despre iulizii si planuri si viitor...cel putin nu acum, cum toate ca, acesea sunt lucrurile care imi revin recurent in minte si care patrund intruziv in activitatea mea zilnica.
Vreau sa scriu in schimb despre un lucru pe care mi l-a spus cineva acum o perioada de timp si care mi-a dat foarte mult de gandit. Te-ai gandit ca fiecare persoana pe care o intalnesti si cu care ajungi sa interactionezi poate sa iti schimbe viata? Si in acelasi mod, tu ii poti schimba ei viata. Fiecare persoana lasa o amprenta, aduce ceva nou cu ea cand intra in viata ta. La fel, noi ar trebui sa fim constienti de amprenta pe care o lasam in viata celorlalti si de cum vom fi reamintiti de catre acestia. O simpla fraza, un gest, un zambet, poate schimba totul...un singur moment poate avea un impact decisiv in cursul evenimentelor unei persoane...

Reamintindu-mi de oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului nu pot sa nu imi pun aceleasi intrebari, sa ma gandesc care e impactul pe care l-am avut asupra lor si imi dau seama ca in cazul multora dintre ei, impactul meu a fost deloc sau foarte putin resimtit. Si acum incerc sa caut motivele pentru care acest lucru se intampla. Poate ca nu sunt persoana care sa poate schimba in bine vietile oamenilor...sau poate nici nu mi-am dorit asta. Cu siguranta nu sunt acea persoana iesit din comun de spontana care te-am impins mereu sa faci gesturi nebunesti, sa iti demonstrezi tie ca poti sa iti asumi riscuri si sa fac acesta acte de curaj impreuna cu tine...dar cred in acelasi timp ca sunt persoana care ti-a explicat foarte didactic cum si de ce ar trebui sa accepti provocari, cum sa vezi alte alternative, cum sa analizezi o problema in amanunt si cum sa privesti lucrurile in ansamblu si am facut asta in timp ce am schitat un zambet intelegator. Oamenii au atatea roluri si pot fi vazuti in multe ipostaze...incearca sa iti amintesti cea mai buna performanta pe care au avut-o in fata ta si fii constient mereu de prestanta ta in fata lor.

In ceea ce ma priveste, stiu acum ca am prea mari asteptari de la oameni. Doar pentru ca eu ma comport intr-un anumit fel, nu inseamna ca cei din jur trebuie sa aiba un comprotament concordant cu al meu. Nu e rational sa fii dezamagit de fiecare data cand oamenii nu se ridica la standardele pe care tu le-ai setat pentru ei. In ultima perioada am facut multe lucruri care mi-au testat limitele. Si am invatat din fiecare astfel de experienta. A fost extraordinar de greu sa ies din zona mea de confort, dar nu regret alegerile facute pentru ca la acel moment dat e ceea ce am vrut sa aleg.
Momentan sunt aici. Incerc sa ma autodefinesc iar si iar. Sa ma reinventez. In esenta, nu e proces care se opreste la un anumit moment dat. Nu stiu cum voi fi cand voi ajunge la o perioada de un echilibru relativ, dar astept cu nerabdare sa aflu.